Bella

Capitolul 20

Isabella pov.

Aud ușa cum s-a deschis. Îl simt că mă privește. Îmi întorc capul spre el. Pot să spun că inima mi-a sărit peste o bătaie. El a venit în camera fara haine și doar cu un prosop legat în jurul taliei.

Îmi duc mâna repede la ochii când îmi dau seama că mă holbam la el.
- Mi-am uitat ghiozdanul cu haine aici.spune el, întrerupându-mă din holbat și cu un zâmbet pe față. Cred că și-a dat seama că mă holbam.
- O sa mi le iau. Plec să mă schimb.spune și apoi aud cum ușa se deschide și se închide. Am rămas din nou singură. Arată bine! Pielea îi e atât de pictată încât mă îmbie să duc degetele și să-i conturez fiecare desen. Doamne, la ce mă gândesc acum! Îmi spun mintal și îmi trag o palmă peste cap. 
Mă duc către dulap și îmi caut pijamale. Le iau și merg spre baie. Mă opresc pe canapea în bucătărie și aștept să iasă Derek. Îl văd cum iese îmbrăcat de data asta și spune:
-  Am terminat. Poți să mergi tu.spune și eu mă ridic și mă îndrept spre baie. Intru și dau drumul la apă. Mă dezbrac și intru la duș. După vreo 15 minute ies și mă îmbrac și mă spăl pe dinți. Îmi desprind parul din cocul pe care l-am făcut ca sa nu mi-l ud. E prea târziu să mai am chef să-l usc. Apoi ies din baie și mă duc în dormitor. Deschid ușa și îl văd pe Derek cum stă cu fața spre tavan și cu mâinile sub  cap. Se uită în direcția mea și zâmbește. Acum observ că e îmbrăcat cu un maiou negru și o pereche de pantaloni gri.
Mă îndrept spre pat.
- De ce nu dormi?spun și mă uit la ceas. E aproape 12.
- Te așteptam.spune și se dă mai în colo ca sa stau și eu pe pat. Se ridică în fund și se uită la mine. Mă pun și eu pe marginea patului.
Ne uităm unul la altul și nu spunem nimic. Liniștea asta e așa... liniștitoare.
- Mulțumesc!sparge el liniștea.
- Pentru?întreb eu.
- Pentru tot. Îți rămân dator.
- Lasă. Acum hai sa dormim.spun și mă întind în pat. El face același lucru și se pune lângă mine.
- Tu stai pe partea ta și eu pe partea mea și totul va fi ok.spun și îmi dau seama că n-am dormit de mult cu un băiat.
- Ai grijă, la cât de irezistibil sunt s-ar putea să sari pe mine.spune el și îi pot simți rânjetul chiar daca m-am întors cu spatele la el.
- În visele tale.spun eu.
- Acolo ești deja.spune și mă înroșesc.
De ce naiba mă înroșesc? Adorm într-un sfârșit fiind obosită.

Derek pov.

A adormit. Îmi duc încet brațul pe după talia ei și o trag mai aproape de mine până ajunge lipită cu spatele de pieptul meu.
De ce fac asta? Nici eu nu știu. Tot ce știu în acest moment e că o vreau aproape de mine.  Îmi bag nasul în părul ei și îi mai inspir odată parfumul, apoi adorm și eu.
°
°
°
°
O aud cum mă strigă. Dorm atât de bine, nu am chef să mă trezesc.
- Derekkk!spune iar, dar nu îi dau importanță.
Deodată simt cum ceva ascuțit îmi intră în gât. Deschid ochii și o văd pe Bella cum mă muscă de gât. Drept să spun, cred că îmi place. Scap printre buze un mic geamăt. Ea își desprinde buzele și dinții de mine și își ridică capul spre mine. E atât de aproape de fața mea.
- De ce mă ți în brațe?mă întreabă ea. Eu doar afișez un zâmbet.
- Tu de ce mai muscat?spun rânjind acum spre ea.
- Pentru că mă ții în brațe și nu vroiai să te trezești.spune ea.
- Da ,sigur! Sunt prea irezistibil pentru tine, hai recunoaște.o tachinez eu ținând-o încă în brațe.
- Hai mai lasă-te. Acum dă-mi drumul. Trebuie să ajungem la spital. M-a sunat Melisa și spune că părinții tăi s-au trezit.spune și eu sar din pat.
- Hai femeie ,ridică-te, trebuie să mergem la spital.spun eu și cred că ea mă consideră un nebun.
- Du-te naibi.spune și merge spre dulap. Eu merg spre ușă.
- Merg daca vi cu mine.spun și ies pe ușă când ea aruncă cu un tricou după mine. Mă îndrept spre bucătărie râzând. Încep să fac ceva pentru micul dejun. Fac omletă și o pun pe masă. Bella se îndreaptă spre mine. E îmbrăcată frumos ca de obicei. Și-a pieptănat parul, iar parfumul ei se simte în cameră.
- Vino și mănâncă.spun eu și ea ia loc pe un scaun.
- Mulțumesc! Sper că nu mi-ai pus otravă în mâncare.spune și se uită la farfurie.
- Așa cum mi-ai pus tu în cafea?întreb eu cu o sprânceană ridicată.
Devine roșie în obraji și nu își ridică privirea din farfurie.
- Poftă bună!spun eu cu un zâmbet. Mă bucur că am efectul asta asupra ei.
- Mersi la fel.spune și apoi mâncăm repede.
- Strâng eu aici. Du-te și te îmbracă.spune ea după ce terminăm de mâncat.
- Bine.spun eu și merg în dormitor. Îmi caut ghiozdanul cu haine și îmi iau de acolo ce îmi trebuie, apoi mă îmbrac.
După ce termin,ies și văd că Bella mă așteaptă pe canapea în sufragerie.
- Sunt gata.spun eu și ea se ridică și înaintăm spre ușă. O deschide și după ce ieșim o închide. Coborâm la parter și o luam spre spital. După ce intrăm în clădire, merg cu Bella în biroul ei ca să își lase haina și să-și ia halatul.
S-a schimbat și acum mergem spre salonul tatei. Intrăm și îl văd stând acolo ca și ieri doar cu ochii deschiși.
- Bună tată!spun eu și el își îndreaptă privirea spre noi. Bella merge să verifice aparatele, iar eu merg spre el. Îl iau de mână.
- Hei fiule!spune ușor și răgușit.
Bella umbla la o telecomandă la pat și văd că patul se ridică puțin de un capăt, cât tata să poată să bea puțină apă.
Eu iau paharul și îi dau apa, apoi îl pun la loc.
- Vă doare ceva?spune Isabella.
- Nu, acum nu.
- Bine. Deci suntem pe drumul cel bun.spune ea.
- Derek ,eu merg că mai am treabă cu alți pacienți. Nu sta mult. Tatăl tău are nevoie de odihnă. Poți merge și la mama ta,dacă vrei. Sper că îți amintești unde e salonul.continua Bella și merge spre ușă.
- Bine, Bella!spun eu.
- Nu-mi mai spune Bella!spune ea  și face o față supărată spre mine.
- Da să trăiți!spun eu și începem amândoi să râdem și apoi ea iese.
- Vă potriviți!spune tata.
- Nu e nimic între noi.spun eu.
- Ești sigur de asta?mă întreabă el cu o sprânceană ridicată.
- Da.răspund eu uitându-mă în altă parte.
- Nu mă minți Derek! Se vede de la o poștă că vă iubiți, doar voi nu vreți să vedeți. Și în plus de când ți-ai făcut tu tatuaj cu o mușcătură pe gât? Să nu negi și să-mi spui că nu ea ți l-a făcut.spune el rânjind spre mine. Nu pot sa cred că văzut.
- Nu mă place tată. Ce rost mai are să îi spun că o iubesc?spun eu.
- Ți-e frică să nu te respingă. Dar de unde știi că o va face? Riscă, Derek. Mereu ți-a plăcut să riști și să fii învingător. Riscând ,poți rămâne fericit toată viața. Ce mai aștepți? Să vină altul și să o ia de sub nasul tau? Îți va plăcea să o vezi la braț cu altul? Eu cred că nu. Deci mai bine i-ai spune ce simți.termina el discursul. 
- Bine. Merg să o văd pe mama.spun eu și ma ridic și merg spre salonul mamei.
Deschid ușa și intru.
- Bună mama!spun eu .
- Bună fiule.imi răspunde cu un zâmbet pe față.
- Ce faci? Cum ești? Te doare ceva?o asaltez eu cu întrebări.
- Da. Ești și tu ca doctorița aia drăguță. La fel m-a asaltat ea cu întrebări adineauri.spune ea și eu cred că știu deja care doctorița.
Zâmbesc și spun:
- Avea părul șaten prins în coadă și ochii de culoarea ciocolatei?
- Da. De unde știi?
- E vecina mea.
- Îți place de ea?mă întreabă.
- De unde știi?
- Îți strălucesc ochii când vorbești despre ea.spune mama.
Chiar așa de evident e?
Am mai stat și am vorbit cu mama ocolind pe cât se poate subiectul Bellei, apoi am mers să o caut, dar mi s-a spus că e în operație așa că am mers până acasă.