Bella

Capitolul 15

Ajungem la periferia orașului. Acolo unde am mers cu Mark ultima dată. Pe același drum, pe aceiași intrare. Oameni mulți s-au adunat să vadă cursa. Intrăm și noi și parcăm mașina undeva lângă niște garaje. Derek mă privește.
- Bella, azi vom participa cu motocicleta.spune el și eu rămân surprinsă .
- Deci tu chiar vrei să mă omori.spun sarcastică și îmi dau o palmă ușoară peste frunte.
- Hai că sunt cel mai bun de aici. Nu am cum să fac accident.spune el mândru.
- Cine m-a pus să mă bag în asta?spun eu și îmi retrag mâna de pe schimbător și ies din mașină. El face același lucru și închide mașina. Vine pe partea mea și mă prinde de mână. Vreau să îmi retrag mâna din a lui dar mă ține strâns.  Ne îndreptăm spre locul unde ne înscriem. Mulți ne privesc și șușotesc cu cei de lângă ei. Același tip brunet ne întâmpină la chioșcul de înscriere.
- Derek! Ce onoare! Te bagi la cursă?
- Da.
- Domnișoara aceasta minunată va sta cu mine?spune și mă măsoară de sus până jos.
- Ea participă cu mine.spune el cu un mârâit.
- Bine ,frate ,gata.spune brunetul și Derek mă trage de mână către garajul unde ne-am lăsat mașina. Acolo văd mai mulți băieți.
- Bună Derek! îl salută unul blond. Derek mă trage de mână după el și dă mâna cu blondul.
- Lucas! îl salută la rândul lui.
- Cine e ea? întreabă un alt băiat cu părul roșcat privindu -mă.
- Ea e Isabella. Va participa cu mine la cursă.spune Derek și mă lasă de mână și se îndreaptă mai spre fundul garajului unde e parcată o motocicletă. Lucas merge spre el și încep să vorbească despre motocicletă.
Eu doar privesc prin jur. În garajul acesta mai văd două mașini sport și încă o motocicletă. Cred că toate pot atinge viteze mari. O voce mă întrerupe din gândire.
- Bună Isabella! îl văd pe Mark cum stă rezemat de o motocicletă neagră puțin mai încolo de garajul lui Derek.
- Hei Mark!
- Ce faci pe aici?mă întreabă el.
- Nu e treaba ta.se pare că i-am atras atenția lui Derek, care acum se află în spatele meu.
- Derek, Derek, nici acum nu ai învățat că nu trebuie să obligi fetele să vină după tine ,ci ele trebuie să o facă de la sine? îl întreabă Mark pe Derek în batjocură. Îl simt pe Derek foarte nervos și încordat.
- Ai pierdut pariul! Nu ai ce vorbii cu Bella.stigă el spre Mark.
- Cine a spus că mă voi ține de pariu? întreabă el cu un zâmbet.
Derek vrea să înainteze spre el, dar îl trag de braț.
- Tu mereu o tragi pe Isabella după tine chiar dacă ea nu vrea. Las-o liberă! Să facă ce vrea ea.spune  Mark și eu îi cam dau dreptate.
- Știi, nu cred că tu mă cunoști. Mie îmi place să conduc. Așa că nu te apropia de ea că te voi băga la trei metri sub pământ.spune Derek cu un mârâit.
- Cine ești tu ca să-i impui atâtea?spune Mark.
- ...Derek vrea să spună ceva dar este întrerupt de Mark.
- Exact! Ești nimeni pentru ea. Nici iubit, nici prieten , nimic. Așa că ,nu o mai controla și nu-mi mai spune mie să stau departe de ea.spune Mark și eu îl scap pe Derek care acum se îndreaptă amenințător spre Mark. Mark ia și el poziție de luptă știind ce va urma. Derek îi dă un pumn în față. Mark se dezechilibrează puțin, dar își revine și reușește să se apere de un pumn venit din nou din partea lui Derek. Mark reușește să-i dea un pumn lui Derek care ripostează cu doi pumni în stomacul lui Mark. Mark se apleacă puțin în fața ceea ce îi permite lui Derek să-l trântească pe jos. Se aruncă peste el și încep să-și dea pumni. Uneori e Derek peste Mark și uneori Mark peste Derek. Merg spre ei și vreau să-i opresc. Scot un țipăt ascuțit și le atrag atenția.
- GATA! TERMINAȚI!țip eu spre ei. Se ridică de pe jos și stau în fața mea. Sunt destul de șifonați. Adică Mark are un ochi vânat și cred că și alte răni, iar Derek a scăpat mai ieftin doar cu o vânătaie în obraz.
- Ajunge! Sunteți ca niște copii mici. Terminați! Mark, nu-l mai întărâta pe Derek. Iar tu, spun și atât spre Derek cu degetul, vi cu mine.spun și îl iau de mână și îl trag după mine. Mă îndrept spre garaj.
- Ce ți-a venit?!!spun eu spre el când ne aflăm în fundul garajului.
- Scuze, Bella. Nu m-am putut abține. Când a zis că noi nu suntem nici măcar prieteni parcă mi-am ieșit din minți. Așai că noi suntem prieteni?spune parcă disperat și îmi așază o mână pe umăr. Nici nu știu ce să zic. Nici nu știu ce suntem noi. Noi avem o relație specială. Odată ne tachinăm, odată ne disperăm unul pe celălalt. Derek așteaptă un răspuns din partea mea.
- Suntem prieteni!spun eu convingându-mă și pe mine.
El mă îmbrățișează. Îl îmbrățișez și eu la rândul meu. Stăm așa și suntem întrerupți de Lucas care spune:
- Bine frate. Lasă fata să respire. Ai o cursă de câștigat.
Pot să jur că am auzit un oftat din partea lui când mi-a dat drumul din îmbrățișare. Se îndreaptă spre motocicletă și o scoate din garaj. Eu doar îl urmez.
- Vino! Urcă!spune el spre mine și  îmi zâmbește. Urc pe motor și apoi urcă și el.
- Ar fi bine să te ți de mine.spune el și pornește motor. Eu îi înconjor repede cu mâinile abdomenul. Pot spune că are un abdomen lucrat.
Ne îndreptăm spre start. Acolo stă o fată mai mult dezbrăcată decât îmbrăcată cu un steag în mână. Toți își turează motoarele. Când steagul din mână fetei ajunge pe jos toată lumea o ia la goană inclusiv noi. Mă țin strâns de Derek. Mergem cu o viteză amețitoare. La curbe ne lăsăm. Mă uit în fața , iar vântul îmi bate prin păr. Stai puțin! Vântul îmi bate prin păr? Adică nu am cască??? Mă panichez. Mă uit în sus la capul lui Derek și văd că nici el nu poartă cască. Dacă derapăm, murim negreșit. Mi-e frică. Mă las cu capul pe spatele lui Derek și îl strâng mai tare. Închid ochii. Mi-e foarte frică. Îmi simt obrajii uzi. După vreo câteva minute simt niște palme cum se așează peste mâinile mele. Îmi deschid ușor ochii și îmi desprind capul de spatele lui Derek. Mă uit spre el. Văd că îmi cuprinde cu palmele lui mâinile și stă cu capul puțin pe spate cu ochii închiși ca și cum ar savura această îmbrățișare ciudată. Mă uit în jur și văd că am ajuns la finish.
- Am câștigat! îl aud pe Derek spunând. Mă uit spre el și văd că zâmbește.
- Era să mă omori. A doua oară!spun eu sarcastică desprinzându-i talia de mâinile mele.
- Scuze că te-am speriat!spune dându-se jos de pe motor.
- Scuze acceptate, dar cum naiba ai uitat de căști?spun dându-mă și eu de pe motocicleta jos.
- Nu știu. Și tu ai uitat!spune el.
- Da, suntem doi uituci. Într-o zi sigur vom muri uitând.spun eu și râd. El mă acompaniază.
După aceea ducem motocicleta la garaj unde suntem felicitați de multă lume. Ne luăm premiul și ne urcăm în mașină.
- Știi cred că voi împărții bani cu tine.spune el pornind pe șosea.
- Nu e nevoie.spun eu.
- Ba da. Deci atunci te duc într-o călătorie de weekend!spune și se uită spre mine zâmbindu-mi.
- Ce e o călătorie de weekend?spun eu.
- Într-un weekend mergem unde vrei tu fără telefoane. Adică ne luăm telefoanele în caz de urgențe dar nu le vom folosi numai în caz de urgențe.
- Bine.
- Deci unde vrei să mergem?
- Nu știu.
- Ok. Atunci o să aleg eu și o să-ți fac o surpriză.spune și îmi zâmbește pentru o clipă și apoi se întoarce cu fața spre drum. Restul drumului a fost liniștit. După ce m-a lăsat acasă, a intrat și el cu mașina în curtea lui și ne-am urat amândoi noapte bună. Apoi am intrat în casă. Cred că e ora 9. Merg sus și după ce îmi fac rutina mă pun la culcare. Mâine voi pleca în Turcia și trebuie să fiu odihnită.