Bella

Capitolul 14

Începem goana după alimente. Ajungem la un supermarket din mall.
- Ce zici de o cursă? îmi propune Derek care văd că se îndreaptă spre cărucioare.
- Ce cursă? îl privesc eu suspicioasă.
- Împărțim lista de alimente în două și cel care adună primul toate alimentele de pe listă câștigă.spune și ia două cărucioare.
- Bine. Accept.spun și iau căruciorul și ne așezăm unul lângă altul.
- Cel care câștigă poate să ceară ceva de la cel învins.spune Derek.
- Bine. Pregătește-te să pierzi spun și iau poziție ca să pot fugi. Derek face la fel. Ne aruncăm câteo privire și un zâmbet și Derek spune
- Pe locuri, fiți gata, start!spune și o luăm de pe loc în grabă printre rafturi. Am de luat cam vreo 15 alimente. După 30 de minute în care am adunat produsele și m-am bătut de câțiva oameni, am ajuns în sfârșit la casa de marcat. Nici urmă de Derek. Îmi spun și privesc în jur. Am câștigat! Fac un semn cu mâna în semn de câștig după ce îmi pun alimentele în pungi.
- De ce te bucuri?mă întreabă Derek din spatele meu. Mă întorc robotic și privesc spre el care e tot un zâmbet.
- Dar cum? Nu erai nicăieri.spun puțin disperată și mă îndrept spre el.
- Să spunem că vroiam să câștig.rânjeste el spre mine. Doamne ce i-aș da un pumn în gură de să-i șterg rânjetu ăla.
- Bine, ai câștigat!spun încet și îmi dau ochii peste cap.
- Ce? Nu am auzit bine! Ce ai zis?spune și își pune mâna după ureche făcând semn că mă ascultă.
- Ai câștigat! Fericit acum?strig eu la el. El doar zâmbește și îmi ia pungile din mâini.
- Foarte fericit!spune și ne îndreptăm spre mașină.
Pune pungile în portbagaj și ne urcăm și noi în mașină.
Cred că a uitat că trebuie să fac ce vrea el pentru că am pierdut pariul. Zâmbesc la gândul acesta. Bag cheile și vreau să pornesc dar nu o fac.  Se uită la mine.
- Deci ai pierdut pariul!spune zâmbind cu gura până la urechi.
- Da. Acum zi ce trebuie să fac.spun eu exasperată.
- Vreau să participi în seara asta cu mine la o cursă.spune și eu doar sunt mirată.
- NU!strig eu spre el.
- Ai pierdut pariul deci trebuie să faci ce zic eu.
- Data trecută era să mă omori.
- Ba nu. Ești vie. Nu am făcut accident.
- Răspunsul este nu.
- Deci ești o lașă.
- Ba nu.
- Ba da.
- Bine accept.cedez eu și el doar zâmbește. Pornesc mașina și o luăm spre casă.
- La cât mergem spre cursă? întreb eu spărgând liniștea.
- După ce ajungem lăsăm alimentele ne schimbăm și pornim spre cursă.
- Ok.
M-a determinat să accept. E deștept. Știa că dacă mă provoacă eu o să accept. E șiret. Îl privesc cu coada ochiului și văd că zâmbește. Ajungem acasă și parchez pe aleea noastă. Ne dăm jos din mașină și luăm pungile cu cumpărături.
- Dă-mi-le mie că le duc eu.spune el spre mine întinzând mâinile către mine.
- Dar tu ai deja două.
- Nu contează.spune și îmi ia pungile.
Ne îndreptăm spre casă și eu îi deschid ușa ca să poată intra. Ne descălțăm în hol și înaintăm spre sufragerie. Acolo îmi găsesc părinții care se uită la un film, îmbrățișați.  Deci nu e corect. Mama a zis că trebuie să meargă în oraș. M-a păcălit.
- Am ajuns.le atrag eu atenția.
- Bine. Puneți alimentele în bucatărie.ne spune mama și se concentrează din nou la film.
- Bine.spun și mă îndrept spre bucătărie. Derek mă urmează. Le lăsăm pe blatul de marmură și eu zic către Derek.
- Deci merg să mă schimb apoi ne vedem afară.
- Da să trăiți. Și eu merg să mă îmbrac.spune și zâmbește.
- Bine.spun și ne întoarcem în sufragerie apoi unul o ia către ușă și unul către scări. Merg în camera mea.
Mă schimb într-o pereche de blugi negri, o bluză albă, o geacă din piele neagră și o pereche de bocanci tot negri. Îmi piepten părul și îl las desprins. Ies din cameră și cobor  scările. Când să trec neobservată prin hol și apoi pe ușă , bunicul își face apariția ca o fantomă. 
- Unde pleci, domnișoară?
- Plec în oraș.spun eu grabindu-mă spre ușă ca să scap de alte întrebări.
- Cu cine?mă întreabă.
- Singură.spun cu un zâmbet forțat pe față.
- Bine, vezi că te așteaptă făt frumos în fața casei. Apropo spune-i că îmi place mașina.spune el zâmbind.
- Bine.spun și ies repede din casă.  Frigul de afară mă aduce la realitate. Cuvintele bunicului mă lovesc din plin. Deci el a știut că merg cu Derek. A vrut doar ca eu să recunosc. Mă uit în fața și văd o mașină super.

Mă duc spre ea și văd că ușa șoferului se deschide. Derek vine spre mine și îmi deschide ușa.
- Mersi.spun eu și el doar îmi zâmbește. Îmi închide ușa și merge pe partea lui apoi se urcă la volan. Îmi pun centura. Derek pornește mașina.
- Să nu conduci repede.spun eu și îl privesc.
- Suntem c-am în întârziere dar o să merg cât pot eu de încet.spune rânjind.
Pornim de pe loc și el îi dă talpă. Nebun cu capu. Eu îi spun să meargă încet și el ce face?
- Derek ți-am spus să mergi încet.spun eu dar el nu mă bagă în seamă.
- Derek..spun și îmi pun mâna pe a lui pe schimbător ca să-i atrag atenția. El își retrage mâna și mâna mea cade pe schimbător apoi îi simt palma lui peste mâna mea. Totul s-a întâmplat foarte repede. Vreau să-mi retrag mâna dar el nu mă lasă. Îl privesc. E concentrat la drum și zâmbește. E îmbrăcat în negru asemănător mie. Blugi, bocanci , bluză și geacă de piele. Dacă îl privești pare un tip dur. Tatuajele și persingurile îi dau un aer de superioritate. Acum practic mă holbez la el. Își îndreaptă privirea spre mine și mă prinde holbandu-mă la el. Zâmbește când îmi retrag privirea. Mă uit spre geam. Simt cum obrajii îmi ard. De ce? Doar ei știu.