Bella

Capitolul 18

Mă trezesc și mă uit la ceas e ora 08:00. Mă ridic din pat și merg să-mi fac rutina și un duș. După duș mă îmbrac și cobor la bucătărie. Nu e nimeni. Decid să-mi fac o cafea și îmi iau un iaurt din frigider. După ce terminăm de mâncat decid să-mi caut bunicul.
Merg și îl caut și îl găsesc stand în camera lui citind o carte.
- Ce faci bunicule? îl întreb eu intrând în cameră. Mă așez pe scaunul de la birou.
- Bine, citesc tu ce faci?spune lăsând cartea de o parte.
- Bine. Am venit să vad dacă mai trăiți. Eu trebuie sa merg să-mi despachetez bagajul la apartament și sa merg să îmi fac ceva cumpărături. Sigur nu mai am nimic proaspăt în congelator. Și la 13:30 merg la spital că intru în gardă.
- Lucrezi azi?
- Da. Deci eu am plecat. Pa bunicule!spun și îl sărut pe obraz.
- Pa Isabella.spune și eu ies pe ușă. Mă îndrept spre camera mea să-mi iau telefonul și geanta. După ce le-am luat, cobor scările și m-am oprit în hol ca să-mi iau geaca din cuier. După, ies pe ușă și merg la mașină. Mă urc și pornesc spre apartament.
Ajung în sfârșit în parcare. Traficul mă omoară. Îmi iau geamantanul din portbagaj și îl târăsc după mine până în apartament. După ce ajung îl las în cameră și merg la cumpărături.
După ce am cumpărat tot ce am avut nevoie mă întorc acasă. Fac o supă și după îmi despachetez bagajul. Mă uit la ceas și văd că e 12:45. Trebuie să mă pregătesc pentru serviciu. Mai întâi fac un duș lung și apoi mă îmbrac, piepten și sunt gata. Îmi iau paltonul și închid apartamentul apoi mă îndrept spre spital.
Ajung acolo și îmi iau o cafea amară. Vorbesc cu doamna Lisa vreo jumătate de oră, după au apărut câteva urgențe. După ce le-am terminat plec spre biroul meu. E ora 20: 30. Ajung și mă uit pe niște fișe. Deodată ușa este trântită de perete. Pe ea își face apariția Ariana, o asistenta ce e cu mine în gardă în seara asta.
- Isabella, avem o urgență!spune și mă ridic de pe scaun și ieșim repede din birou, coborând în viteză jos la parter pentru a lua pacienții de pe ambulanță.
- Detaliază urgența.spun eu spre ea.
- Doi oameni. Un bărbat și o femeie, au făcut accident rutier. Am anunțat pe băiatul lor. Îi cheamă Eduard și Anne Evans.spune și deodată ușile se deschid. Pe ea intră paramedicii de pe ambulanță cu două tărgi. Pe una este un bărbat plin de sânge. Și pe cealaltă o femeie cu păr brunet cu o lovitură la cap.
- Bărbatul este în stare gravă. Este în comă și are o hemoragie interna, trebuie operat. Femeia are o lovitură la cap, cred că a dat cu capul de parbriz, și a leșinat.spune o asistenta.
- Repede duceți bărbatul în sala de operații. Ați anunțat rudele? Trebuie să avem permisiunea unei rude ca să operam.spun eu
- Da am anunțat. Trebuie să vină.spune Ariana.
Când să plec spre sala de operații o zarvă îmi atrage atenția. Îmi îndrept privirea spre recepție. Acolo stă Derek care striga că unde îi sunt părinții. Merg spre el.
- Derek? Ce e cu tine aici?
- Bella, părinții mei au avut accident. Anne și Eduard Evans. Unde sunt Bella?mă întreabă el disperat. E distrus.
Merg și îl iau în brațe pentru câteva minute.
- Totul va fi bine.îi șoptesc.
- Trebuie să-l operez pe domnul Evans, are o hemoragie interna. Îmi trebuie semnătură ta.spun și îi întind o foaie pe care să o semneze.
O semnează repede și spune:
- Te rog salvează-i!
- Va fi bine!spun și plec spre sala de operații.

Derek pov.
Stau pe nenorocitul asta de scaun de o jumătate de oră. Nu știu nimic despre a mei. Mă simt groaznic. Ce face Bella? Îi poate salva? Va fi așa de bine cum zice ea? Multe întrebări îmi circulă prin minte și îmi vine să mă dau cu capul de toți pereții spitalului.
Spre mine vine o doamnă în vârstă. Îmi întinde o cafea.
- Stai calm, băiete! Ea e cea mai buna de aici! Îi va salva!
- De ce durează atât? întreb eu gustând din cafea. E amară, pe gustul meu.
- Crezi că e atât de simplu să salvezi un om? Stai calm, imediat va termina.spune și pleacă înapoi la recepție. Aud ușile cum se deschid și de acolo iese asistenta aia care am văzut-o cu Bella. Mă duc la ea.
- Aveți vești despre părinții mei?o întreb eu.
- Păi mama dumneavoastră e bine. Am bandajat-o la cap și din fericire, lovitura nu ia cauzat amnezie. Acum e în salon, dar doarme. I-am administrat o perfuzie. Se va trezi peste 2 ore.spune ea.
- Dar tata?
- Domnișoara Isabella e încă în operație.spune și pleacă. Mă așez iar pe scaun și îmi rezm capul de perete și închid ochii.
Deodată simt o mână pe umăr. Deschid ochii și o văd pe Isabella în fața mea. Mă ridic și o iau în brațe. După ce ne desprindem o întreb:
- Cum e?
- I-am oprit hemoragie, dar doarme. Acum e stabil. E în salon dar respiră cu ajutorul tubului de oxigen.
- Va fi bine?
- Desigur!spune ea și îmi zâmbește ușor.
Vine spre mine și îmi ia fața în mâini.
- Mereu va fi bine. Dacă nu va fi, eu voi fi aici ca să îndrept lucrurile.spune ea privindu-mă în ochii. Îmi mângâie unul din obraji cu un deget. Zâmbesc și eu puțin. Vede și parcă îi strălucesc ochii.