Vampire and princess at 18 years old

Capitolul 19- Temniță, urechi și surprize neplăcute

"--- Răspunde! tună amenințător.
Ar trebui...ar trebui să îi spun adevărul?  Oare ar fi alegerea corectă? Și după ce i-aş spune, cum va reacționa? Acum e acum. Simt cum nodul din gât se mărește și nu mai pot respira. Inima îmi bate mult mai tare decât ar fi normal și când deschid gura, pentru a spune ceva, cuvintele nu izbutesc să îmi părăsească buzele.
--- E...este...eu am vrut să...a trebuit să...
Vena de pe tâmpla stânga a regelui devine proeminentă și astfel constat că este mai mult decât nervos. Un nou sentiment mi se instaurează în suflet: frică. Este măritele Rege Vladimir al Sylvei și ar putea să îmi curme viața printr-o singură ridicare a degetului mic.
Acum realizez că, înainte de a veni aici, atunci când gardienii m-au găsit și am ajuns aici pentru prima dată, nu îmi era frică de moarte. De ce? Pentru mine răspunsul este mai mult decât simplu. Aici mi-am făcut primii mei prieteni, aici am râs mai mult decât am făcut-o oriunde altundeva, aici...aici m-am îndrăgostit pentru prima dată. Aici m-am îndrăgostit de fapt și pentru ultima oară, pentru că nu voi mai putea iubi pe altcineva. Acum, cu lacrimi în ochi și sufletul făcut ghem, realizez cât de mult îl iubesc pe prințul cu părul ca lanul de grâu și ochii verzi ca jadul. Acum realizez tot ce am de pierdut dacă nu scot nicio vorbă pe gură. În cazul de față, exilare înseamnă pentru mine o condamnare lentă și dureroasă la moarte.
Cum aş putea trăi fără să aud zilnic glumele Bellei sau amuzamentul nativ al lui David? Cum aș putea să nu mai asist la fugărelile motan regal - pisică tămăduitoare sau cum aş putea rezista fără a fiu ajutată de Mara și fără să îi privesc naturalețea și sinceritatea pe care o arată cu orice, oricând? Cum aş putea să nu o aud pe Melanie dându-i ordine sărmanului Pierre, care o iubește ca pe ochii din cap? Și cel mai important...Cum aș putea rezista numai o secundă din viața mea știind că sunt departe de acei ochi pătrunzători și că nu îl mai putea vedea niciodată?  Cum aş putea rezista o zi întreagă fără atingerile lui, care îmi trimit furnicături prin tot trupul? Cum aş putea să nu îi mai simt vreodată buzele sale moi mulate perfect de ale mele? Cum aş putea să stau fără replicile lui amuzante sau drăgăstoase care mă fac să devin un bujor? Cum aş putea sta mai mult de câteva zile fără să fiu numită  raza lui de lună  sau să fără să ne muşcăm și să trăim o plăcere intensă care ne demonstrează cât de mult ne iubim?
Alt răspuns banal. Nu aș putea. Nu aș rezista mai mult de o zi fără să fiu aproape de el și de ei. Pentru că ei, cu toții, sunt familia mea. Singura, unica mea familie. Și nu vreau ca asta să se schimbe vreodată.
--- Maiestate, eu...
Spun repede, dar sunt întreruptă de o bubuitură puternică.  Ușa se deschide larg, pe ea intrând Eric, care arată ca un zeu grec. Zeiță, de ce a venit aici?
Tremur incontrolobil de teamă, asta captându-i atenția.  Vine rapid spre mine și mă ridică brusc de pe scaun, învârtindu-mă în așa fel încât acum mă aflu în brațele sale. Se apleacă spre mine și îmi șoptește ceva ce nu am putut auzi, apoi mă şochează. Mă sărută de față cu regele.
--- Vai de mine! Eric! Cum...Tu erai cel cu care se săruta? E inacceptabil!  E mult mai invârstă decât tine.
--- Tată!  Nu înțelegi. O iubesc, iar ea mă iubește.  Nu e vina ei, este a mea.
De ce dă vina pe el? Este numai vina mea. Eu sunt cea care nu trebuia să accepte această relație încă de la început. Ce se va întâmpla acum? Lacrimile îmi încețoşează privirea și mă străduiesc din răsputeri să nu izbucnesc în hohote de plâns.
--- Nu minții! Nu îmi vine să cred că am avut încredere oarbă în tine și te-am acceptat în casa mea, Melissa! Gărzi! Luați-o. Duceți-o în temniță. Va fi executată dis-de dimineață.
Executată?  Nu vreau să mor. Nu acum. Încep să suspin ușor acoperindu-mi fața cu palmele. Nu se poate termina în acest fel.
--- Să nu îndrăznești, urlă prințul. Dacă faci așa ceva mă sinucid odată cu ea. Este cel mai important lucru pentru mine.
Dar cuvintele sale devin șoapte, pentru că sunt acoperite de țipetele mele atunci când gărzile mă iau le sus.
Este vina mea. Îl voi pierde pe Eric.
--- Nu mă părăsi, iubitule. Te iubesc, spun încet, fără vlagă. "