Capitolul 1- Harurile unei subjugate

7.1K 399 34
                                    

Deschid ochii clipind de câteva ori pentru a mă obișnui cu întunericul din cameră. Răsuflu ușurată că nu sunt într-o temniță din aia medievală. Sincer, sunt chiar curioasă cum arătau temnițele alea, pentru că presupun că după al treilea Război Mondial s-au mai modernizat chiar și niște închisori subterane. Poate au geamuri care nu se pot sparge sau paturi care sfidează gravitația. Hai că am vise prea ciudate, suntem doar în 2637.

Știu că pare mult, dar după cel de-al treilea Război Mondial lumea nu a mai evoluat atât de rapid. Unele persoane, în special vampiri în vârstă, au reînceput să vorbească cum erau obișnuiți - ca babacii - așa că mulți oameni care se află sub controlul lor au început să vorbească la fel. Acum, fiecare vorbește și se îmbracă în toate modurile posibile și imposibile, de la togi sau rochii pompoase până la blugii normali și tricouri sau ținute care par de pe Marte, deși marțienii ne-au lăsat în pace o vreme și nu ne-au mai ajutat când au văzut ce proaste pot fi ființele umane când s-au întors unele împotriva altora. Vampirii i-au rugat să îi ajute măcar pe ei, dacă nu vor să mai aibă alte treburi cu oamenii, iar în final au acceptat.

Cioc! Cioc!

-Domniță, sunteți trează? se aude o voce firava din spatele usii.

-Din nefericire... Intră, spun pe un ton somnoros. Sigur e un om cu un vampir bătrân, gandesc, punandu-mi palmele pe fata.

-Acum 10 minute soarele a apus. Vă trag draperiile?

-Sigur, poți să deschizi și geamul. Cum te cheamă? întreb, ridicându-mă în șezut.

Văd cum se crispează și nu știe dacă să îmi răspundă. De obicei nimeni nu îi întreabă pe servitori cum îi cheamă, fiindcă îi consideră inferiori.

-E în regulă. Poți să îmi zici. Familia mea e umană. Poți să ai încredere.

Fata își ridică capul uimită. Are părul blond prins într-un coc și ochii căprui. Este destul de frumoasă. Frumoasă, fir-ar!

-Mara, șoptește ea timidă, venind lângă patul meu.

Mă uit la ea și mă înfior exact cum am bănuit.

-Te abuzează. Ești sclava lui sexuală. Te-a subjugat?

Ea înghite în sec.

-De unde știi? spune cu o voce mica, abia auzibila.

-E evident. Ești frumoasă și mușcată, adaug, dandu-mi ochii peste cap. De ce ai acceptat? Ce ți-a promis?

-Prima dată a făcut-o fără voia mea. Atunci m-a mușcat și acum sunt dependentă. De aceea mi-a promis că mă va face vampir.

-Nu!exclam eu. Nu fă asta. Nu trebuie să îți dorești asta. La început e o luptă continuă în sufletul tău. E bine să fii om, crede-mă.

-Dar un om e slab.

-Dacă continuă, te poate lăsa însărcinată și vei muri.

-Nu ar face asta. Mă vrea.

-E viclean. Te vrea acum. Se va plictisi. Îi cunosc, nu vrea să te transforme. Își bate joc.

Marei îi apar lacrimi în ochi, iar eu o iau în brațe.

-De ce îmi spui toate astea? De ce mă îmbrățișezi? De ce ești bună?

-Sunt diferită, spun mângâindu-i părul. Și eu am fost abuzată, fie că nu sexual. Știu prin ce treci oarecum. Eu...nu sunt un vampir normal, doar atât îți pot spune.

Vampire and princess at 18 years oldWhere stories live. Discover now