Capitolul 29 - Surpriza regelui

2.6K 202 106
                                    

Irlanda... Asta este chiar o surpriza neasteptata. Si placuta. Dar de unde voi incepe este intrebarea. Oare cat timp voi sta acolo? Aici s-au stat cam hm...

- Melissa? 

- Da? Scuze, ma gandeam la ceva... Presupun ca trebuie sa ma pregatesc. A-astepti aici?

- Sigur, nu te las singura, imi spune cu un zambet incurajator.

Lucy ma ia de mana cu un zambet timid si ma duce in baie, unde imi fac un dus rapid pentru a nu intarzia si pentru a nu ma gandi la Eric si la tot ceea ce am aflat. Adica sunt o groaza de informatii! Eu sa conduc un Ordin? Bine, sa il co-conduc, dar totusi! Pe langa asta, cum ma pot prezenta la masa sa dau ochii cu cel ce mi-a distrus viata si cu tatal copilului meu care habar nu are ce mi se intampla?

O alta problema ar fi faptul ca sunt inconjurata de niste fiinte care au un auz foarte fin si daca sunt cu putini vampiri in camera si eu sunt atenti la inimile noastre, exista posibilitate ca unul sa realizeze ca bate o inima in plus in incapere si asta ar aduce numai necazuri. 

Inca o problema este daca sa ii spun Marei sau nu. Imi este cea mai buna prietena, desi in ultima vreme a fost prea ocupata ( si eu am fost cu Eric), deci nu am mai vorbit asa de mult ca inainte si mi-am neglijat la inceput atributiile de mentor. Din fericire, Drew a invatat-o tot ce trebuie sa stie. Cred ca mi-ar face bine daca ar stii pentru ca ma va putea ajuta si ne vom apropia din nou ca inainte. Plus ca nu va spune nimanui, avand in vedere ca nici macar nu i-a spus varsta mea reala lui Andrew, iar daca ar fi fost o persoana ce nu poate pastra secretele, atunci sunt sigura ca aceasta informatie ar fi ajuns cu mult mai devreme la urechile printului. In regula, ii voi spune. 

Revenind la Andrew, nu imi vine sa cred ca acum el este cel ce ma ajuta si ma sustine. Prima data cand ne-am intalnit s-a comportat oribil, arogant si a incercat sa imi invadeze intimitatea. Mintea, ca sa fiu mai exacta dupa. Apoi s-a luat la bataie cu mine. Nu are importanta ca l-am invins, ci faptul ca el a vrut asta si nu s-a gandit nici macar o clipa ca sunt o fata/femeie si ca m-ar putea rani. Are cateva sute de ani si din cate stiu in timpul razboiului partea cu egalitatea intre sexe a disparut din nou, pe ideea ca ele ar fi speriate de razboi si ca nici jumatate de ele nu sunt suficient de pregatite incat sa reziste sa lupte si sa nu planga daca moare cineva. O prostie dupa parerea mea, pentru ca si baietii au defectele lor. Si nu sunt putine! Ba chiar sunt poate mai multe decat ale femeilor. Bine, aici ma imbat cu apa rece, pentru ca fetele sunt mult mai rele decat baietii, oricat de mult as vrea sa neg acest aspect mic, dar semnificativ.

Cu toate astea, am incredere in el, simt ca pot avea, iar pentru mine asta este foarte important, fiindca instinctele mele nu gresesc niciodata si eu am incredere deplina in ele. Orice ar fi, trebuie sa ii multumesc ca este alaturi de mine.

O rog pe Lucy sa ma lase singura in dressing si se conformeaza ordinului. Cu pasi mici, deschid usa dulapului in cautarea unei fuste, pentru ca daca port pantaloni se va vedea ca nu pot merge, insa remarc altceva. Nici macar o haina a lui Eric nu mai este in sifonier. Imi sterg cateva lacrimi de pe obraji si imi propun sa nu ma mai gandesc la asta, ci sa fiu atenta la cum ma imbrac. Imi aleg o fusta vaporoasa pana la jumatatea genunchilor si un top negru din bumbac ce se termina sub buric, imediat de unde incepe fusta. Imi pun un cardigan albastru si o pereche de balerini din piele intoarsa de aceeasi culoare, apoi imi pieptan parul, lasandu-l liber pentru a-mi acoperi fata. Ma dau cu anticearcan si cu mult fond de ten pe care il intind bine, apoi ma dau cu mascara rezistenta la apa in caz ca voi mai scapa cateva lacrimi. Imi pun cerceii rosii si observ inelul de la mana mea. Il privesc cu atentie si oftez. 

Era o promisiune ca vom fi impreuna pe veci, oricat de greu ar fi. Iar el a incalcat-o.

Nu il voi da jos, fie ca imi reaminteste. Il voi pastra cu gandul ca in final totul va fi bine. Speranta moare ultima, nu? Imi abtin un suspin si imi trag nasul, apoi imi pun o esarfa rosie in jurul gatului si injur cu voce tare, lansandu-ma pe spate.

Vampire and princess at 18 years oldWhere stories live. Discover now