Vampire and princess at 18 years old

Partea a II-a

-- Trebuie să pleci, Lissa, spuse Eric cu îngrijorare în ochii săi de jad. Începe războiul, nu mai este sigur pentru tine aici. Nici pentru gemeni, continuă el pentru a-mi capta atenția. 

Nu voiam să plec, mai aveam posibilitatea de a rămâne aici o lună în plus, nu voiam să merg în Belfast fără Eric, aveam nevoie de el, sarcina mea îmi cauza prea multe probleme de sănătate, aveam de asemenea nevoie de un loc sigur să mă antrenez. Intim, însă palatul regelui nu mai era de mult așa, iar în castelul nostru nu mă puteam muta fără a da de bănuit. Trebuia să părăsesc Sylva, era singura mea șansă de a ne proteja copiii. 

Regele Vladimir se gândise după o lungă noapte cu peste 20 de prostituate că trebuie să declare război nu doar Transei, ci și Anyei, până la urma orice tratat de pace poate fi încălcat. Iar nunta prințului moștenitor era cea mai importantă oportunitate de a solidifica puterea Regatului Sylvei.

Însă, în același timp, îmi era mult prea greu numai să mă gândesc cum va fi să îl las pe Eric aici, cu tatăl său... și cu Ysabeau, chiar dacă nu ar trebui să am pică pe ea, știam că nu îl dorește pe Eric, dar amândoi erau obligați, forțați să își respecte jurămintele de moștenitori ai tronului. Iar eu? Eu eram o simplă femeie transformată în vampir pe când eram tânără. Cel puțin în ochii celorlalți. 

-- Lissa, mai avem o problemă, îmi mărturisește logodnicul meu după ce își scarpină ceafa emoționat. Nu pot conduce Ordinul pe timp de război, trebuie să pară inexistent, chiar mai mult decât înainte,adăugă înainte să scoată din buzunarul pantalonilor un plic și un sigiliu. 

Sigiliul său. 

-- Vrei să mă lași pe mine să conduc Ordinul? De una singura? am întrebat șocată. Eric, nu pot face asta, e prea mult pentru mine, am deja atât de multe responsabilități, stresul prin care trec de a nu fi prinsă zilnic, toate vrajile pentru a-mi ascunde sarcina, am continuat, tonul vocii mele având o deloc subtilă nuanță de disperare în el. 

Ochii logodnicului meu sclipeau mai mult decât de obicei. Se străduia să nu plângă, am remarcat cu stupoare înainte să realizez că eu făceam asta de mult, obrajii mei fiindu-mi plini de lacrimi, stomacul strâns la maximum, iar tremurul din glasului meu mai mult decât auzibil.

-- Draga mea, nu am încotro, nu aș fi vrut niciodată să îți las așa ceva pe umeri, dar nu pot pune atât de mulți oameni în pericol. În plus, este doar un titlu, Andrew, Mara, Joshua, ei toți vor veni cu tine și îți vor fi alături la orice pas...

-- Dar tu? l-am întrerupt, neputând să mă stăpânesc. Tu cum îmi vei alături? Nici nu știu când te voi putea revedea... Cum o să pot să... și impregnarea noastră? Știi că nu putem sta separați, dar totuși mă trimiți înainte de vreme...

Chipul lui Eric era schimonosit de durere, dar nu puteam să nu fiu aprigă. Era prea mult, iar eu primeam, pentru prima dată, prea puține răspunsuri pentru toate întrebările pe care le aveam. Eram extrem de confuza și derutată. 

Tocmai ce aflasem în acea dimineață că eram oficial în război. Când mă trezisem, Eric nu era lângă mine, ci era într-o ședință urgentă de consiliu, iar eu nu fusesem capabilă nici să mă dau jos din pat fără ajutorul unei asistente angajate de curând pentru mine pe post de servitoare, pentru a nu da nimic de bănuit. Durerile mele erau din ce în ce mai puternice, iar puterie mele o luaseră razna, mai ales instinctele, îmi era greu să mă încred în ele, motiv pentru care căutam împreună cu Andrew si Joshua vrăjitori din diferite colțuri ale lumii pe care îi puteam angaja pentru a mă antrena, persoane dispuse să își dea viața pentru mine înainte să spună secretele familiei noastre. Era un proces lung și complicat, trimisesem scrisori anonime, iar acum urmau să vină după mine în Irlanda. Pe lângă toate acestea, tensiunile mele cu regele și Ordinul, acum trebuia să plec și fără consortul meu. Prea mult...

-- Știu că este prea mult, iubito, chiar știu, îmi mărturisi punându-și mâna peste obrazul meu, făcându-mă să realiez că am vorbit cu voce tare. O să mutăm turnul Nordic in Irlanda, astfel încât să te vizitez cât de des pot, o să fiu mereu alături de tine, vei vedea. Acum haide, trebuie să pleci,  alaiul și servitoarele te așteaptă...

Nu voiam să plec, dar știam că nu am încotro, un avion privat mă aștepta. A trebuit să mă îmbrac ca o persoană normală, să renunț la rochiile mele nobile, pentru a trece neobservată. Sau cel puțin pentru a părea o persoană foarte înstărită, dar fără nicio legătura cu familia regală. Nu plecam odată cu competiția, ci mult mai devreme, așa că nu ne doream presa pe cap. Toate servitoarele mele erau în blugi și pulovere sau helănci, în total zece fete, alese de Eric și de mine, protejate ale Ordinului. Majoritatea nu erau de aici, ci din Asia, Africa sau America de Sud. Nu erau doar simple servitoare, unele erau foste gheișe altele se trăgeau din triburi din pădurea amazoniană, altele lucrasera cu servicile secrete. Aveam după mine o întreagă echipa de asasine, dar nimeni nu putea bănui nimic. 

Spre deosebire de ele, eu purtam o cămașă imaculată dintr-un amestec de mătase, niște pantaloni cambrați bej, cu numeroase pliuri in talie, un cardigan maro din cașmir și lână și un set de pandantive de aur, impreună cu inele mele, cel de logodnă și cel al Ordinului.  

Andrew, Joshua, Mara și micuța Marcelle urmau să vină cu mine, Bella rămânând cu Eric ca asistenta personală, în timp ce își termina cursurile de auto-apărare și defensivă cu alți 5 servitori ai lui Eric. Ne schimbasem tot personalul în ultima lună, cu toții mutându-ne peun singur etaj, separați de restul din motive de protecție, întrucât regele angajase spioni în întreg castelul și nimeni nu mai era de încredere.

Cu buclele mele negre în bătaia vântului, l-am îmbrățișat strâns pe Eric înainte să îl sărut cast pe buze și, cu un nou rând de lacrimi în ochi, m-am întors împotriva vântului aprig, suindu-mă în Jeepul negru care avea să mă ducă la aeroport. I-am aruncat o ultimă privire pe geamul fumuriu, neștiind când voi vedea din nou. 

Sau dacă îl voi mai revedea...

N/A Surpinși, huh? Și eu sunt, nu aveam de gând să scriu astăzi, dar am găsit melodia această și pur și simplu m-a lovit inspirația. Citiți capitolul ascultând-o vă rog. Sper să vă placă, știu că nu este atât de lung pe cât obișnuiam să le fac, dar este măcar un început. Vă aștept părerile în comentarii! Nu uitați să votați!

XOXO Iss