Capitolul 30 - Prietenii adevarate

2.4K 203 47
                                    

Nu am crezut niciodata ca voi auzi acele cuvinte. Intr-adevar, la inceputul relatiei noastre am stiut ca asa va fi si probabil voi fi usor dezamagita, dar nu am crezut ca vor durea. Atat de tare. Nu m-am gandit nicio secunda ca plamanii imi vor ramane fara aer, ca voi simti cum mor pe loc, cum intreaga mea viata imi va trece prin fata ochilor si cum voi avea senzatia ca acela este va fi sfarsitul si nimic nu va mai fi ca inainte.

Dar acum stiu. Acum simt. Si nu se poate descrie in cuvinte cum se simte. Este prea mult pentru a putea fi inteles. Este cumplit. Mai bine cineva ma impusca in tot corpul, iar la sfarsit in inima, dupa ce am fost torturata indeajuns. Dar nu suficient. Imi deschid gura si incerc sa iau guri mari de aer, dar este ca si cum particulele de hidrogen mi-ar evita voit cavitatea bucala si narile. Plamanii imi sunt goliti de oxigen, arzand, pe cand noduri celtice complicate imi sunt cusute de gat si nu le pot desface, orice tactica as utiliza. 

Imi las corpul sa se scurga pe podeaua rece din marmura a baii situata aproape de salon, locul ce si-a pus amprenta pe sufletul meu sfasiat si pe inima mea rupta in bucatele inegale ce nu demult au fost lipite de un saten cu reflexe aurii si ochii ca doua oceane de jad. Suspinele mele se transform in hohote de plans insotite de sughituri neincetate, in timp ce picaturi sarate mi se scurg pe fata sub forma unei furtuni persistente ce nu se va opri pana cand toti norii vor disparea din vazduh. 

Bucata alba din lemn lasata crapata scartaie, pantofi de firma facand contact cu gresia, insa nu deschid ochii, caci stiu deja cine se afla de aceasi parte a usii cu mine. Dupa cateva secunde de vorbit pe un ton jos, desi constiente ca le pot auzi, una dintre vampirite intoarce cheia catre dreapta, probabil pentru a nu intra cineva nedorit inauntru. 

- Liss, nu mai plange. Stiai ca asa va fi. Tata se comporta execrabil de la o vreme si nu ii inteleg motivele, desi sunt sigura ca sunt infantile, imi sopteste Melanie, asezandu-se in genunchi in fata mea. 

Imi ridic privirea incetosata de la lacrimi pentru a nu fi nepoliticoasa, insa simt cum brusc mi se face greata. Imi pun mana la gura, iar Mara intelege imediat ca am nevoie de ajutor pentru a ma ridica. Ii transmite lui Mel si in mai putin de doua secunde sunt in fata chiuvetei, Mara mangaindu-ma linistitor pe spate in timp ce printesa imi tine parul. Cu mainile tremurande, rotesc cilindrul din ceramica cu un punct de culoare albastru deschis pe el si imi sterg gura, apoi imi fac mainile caus si beau apa. Ma sterg cu un prosopel de nuanta migdalelor coapte si imi pun ambele maini pe abdomen, balmajind niste scuze in soapta.

- Esti bine? intreaba grijulie Mara. 

- Da, zic inspirand. Acum pot respira, o informez. Dar inca imi este greata.

- La cat ai begat in tine, nu ma mir, comenteaza satena din spatele meu amuzata.

Ii arunc o privire urata prin intermediul oglinzii, facand-o sa isi stranga buzele intr-o linie ferma dupa ce isi cere scuze. 

- Mi-a facut-o, le spun dupa ce imi dreg vocea. Nu inteleg de ce nu pricepe ca nu mi-am batut joc de el. Nu am putut sa ii spun ca am optsprezece ani, insa am motivele mele. Care acum imi par banale. Insa, oricati ani as avea, nu as fi schimbat nimic. La inceput am crezut ca este o persoana buna, un familist convins, dar il insoara cu o necunoscuta cu care probabil nu a avut o conversatie normala si neprotocolara in viata lui. Si nici macar nu are fata de regina Ysabeau. E prea firava. Cand am vazut-o prima oara am crezut ca are cincisprezece ani.

Si este adevarat. Ducesa de Montpellier este cea mai ciudata vampirita pe care am vazut-o. Pare foarte bolnavicioasa, avand tenul nins si parul de un blond deschis, spre alb. 

- Ea nici macar nu il place, ma aproba Melanie. Are douazeci si doi de ani si mereu a fost izolata in lumea sa. Unii dintre nobili o faceau autista, pentru ca vorbea de una singura. Ea spune ca vorbeste cu  mama sa, care a murit cand Ysabeau avea paisprezece ani. Pierre mi-a zis ca nu este nebuna, fie ca ar putea parea. Ba mai mult, am vazut-o o data iesind din camera lui David cu un zambet larg pe chip. Cred ca i-a cazut cu tronc, deci nici pentru ea nu este o idee buna casatoria.

Vampire and princess at 18 years oldUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum