Kyan [FINALIZATĂ]

CAPITOLUL 27

                            Ayla

Kyan adâncește sărutul înainte ca eu să pot face sau spune ceva. Dar și dacă aș putea, în clipa asta nu vreau să fac altceva decât să-i răspund la sărut. Gustul buzelor sale mi-e familiar, însă de fiecare dată când buzele ni se întâlnesc, simt cum înăuntrul meu iau naștere emoții pe care nu le-am mai trăit niciodată, emoții pe care nu vreau să le controlez. Pentru că în fața lui Kyan pot fi oricine vreau eu. Nu trebuie să mă ascund și nici să par altcineva. E suficient ca în preajma lui să fiu eu însumi.

Sărutul ăsta nu face altceva decât să-mi confirme pentru a mia oară că nu pot trăi fără Kyan, că viața mea fără el ar fi la fel de anostă și gri ca o zi obișnuită de toamnă. Dar de fiecare dată când buzele mele le ating pe ale sale, simt cum o căldură plăcută îmi cuprinde întreg corpul, iar dacă el nu s-ar retrage în clipa asta, aș putea să jur că voi lua foc în brațele sale.

Și în clipa în care privirile ni se întâlnesc, îmi dau seama că nimic din toate astea nu a fost un vis, că totul a fost cât se poate de real. Îi zâmbesc, iar el face la fel, în timp ce-și lipește fruntea de a mea. Respirațiile îngreunate ni se întrepătrund, și simt din nou acei fiori de mai devreme, acei fiori pe care îi simt de altfel de fiecare dată când sunt în preajma lui, iar el mă atinge așa cum numai el o poate face.

Tocmai m-a invitat în oraș... Iar eu am acceptat, pentru că de când am devenit un cuplu, n-am avut niciodată timp pentru asta. Timp pentru a fi cu adevărat noi.

În cele din urmă, după minute bune de tăcere, în care am putut auzi doar bătăile inimilor noastre, îmi dreg glasul pentru a vorbi. Ochii lui Kyan de culoarea caramelului topit, mă fixează cu atenție, în timp ce buzele mele formează un da, în semn de acceptare la propunerea sa de mai devreme.

Brațele sale mă cuprind din nou, și simt cum în locul ăsta mă simt cu adevărat acasă, că oriunde m-aș duce, el va fi mereu aici ca să mă sprijine și să mă primească la pieptul lui, singurul loc din lume unde pot să-i aud bătăile inimii. Atâta timp cât inima aceea va bate în pieptul său, voi ști că sunetul acela va fi mereu piesa mea preferată din întreaga lume.

Îmi afund capul în scobitura gâtului său, inspirându-i parfumul caracteristic bărbătesc, despre care acum câteva luni spuneam că-mi va lipsi enorm. Chiar mi-a lipsit, dar de acum n-am să-l mai las să o facă.

— În sfârșit vom avea câteva ore doar pentru noi, spune Kyan, în timp ce trasează cercuri cu degetul pe spatele meu. Nimeni nu ne va deranja și vom fi doar noi doi, așa cum trebuia să fim de mult timp.

— Vom avea mai multe momente de genul ăsta, Kyan. Trebuie doar să așteptăm ca lucrurile să se așeze, iar apoi vei vedea că în timp, totul va deveni așa cum era înainte.

— Dar nu vreau să fie nimic ca înainte. Pentru că atunci nu erai în viața mea...

— Dar acum sunt, și nimic nu ne va putea despărți. Suntem mai puternici decât lăsăm să se vadă, dar în ciuda a toate vom fi mereu împreună.

— Ce-am făcut ca să te merit? Mă întreabă Kyan, și simt cum inima începe să mi-o ia razna, din cauza cuvintelor sale.

— Ți-ai oferit acea șansă la fericire despre care îți spuneam cândva. Ți-ai deschis inima în fața mea, și ai reușit să mă faci să te iubesc, atunci când nici măcar nu mai credeam că iubirea va mai exista vreodată în viața mea. Mi-ai dat mii de motive ca să fiu fericită. Știu că poate pentru tine sună banal toate astea, dar eu una asta cred.

— Nimic din ce are legătură cu tine nu mi se va părea banal vreodată. Și știi de ce? Pentru că tu ești frumosul din viața mea. Liniștea și calmul pe care le-am căutat de atât de mult timp. Ești speranța cu care mă trezesc în fiecare dimineață. Poate nu te merit, Ayla, dar știu că voi face orice îmi stă în putință pentru a-mi construi un viitor alături de tine.