Kyan [FINALIZATĂ]

CAPITOLUL 32

Kyan

De-a lungul timpului am învățat că viața e o sumă de lecții pe care le învățăm pe parcurs. Învățăm să iubim, să fim sinceri unii cu alții, și nu în ultimul rând, să mergem mai departe ori de câte ori am fi îngenuchiați de viață. Pentru că de cele mai multe ori, e bine să te ridici de jos și să arăți cât de puternic ești. Că nimic din toate astea nu te afectează, și că ești capabil să mergi mai departe, și să fii mai puternic de fiecare dată. Cu fiecare pas pe care-l faci.

Au trecut deja două săptămâni de când i-am spus Aylei despre boala mea, și totuși am impresia că totul s-a întâmplat într-un timp foarte îndepărtat. Totul s-a petrecut, ce-i drept, destul de repede, dar acum nu regret nimic. Mai bine a aflat atunci de cât probabil când ar fi fost prea târziu și nu s-ar mai fi putut face nimic pentru mine.

Azi însă, nu este vorba despre boala mea, ci despre decizia pe care o va lua judecătoria în privința tatălui și unchiului meu. Am așteptat ziua asta încă de când am deschis procesul înpotriva lor, însă acum stând pe marginea patului cu mâinile sprijinite de cap, mă gândesc că poate nu e cea mai bună decizie, că poate ar fi trebuit să mă gândesc la o altă metodă de a-i face pe cei doi să plătească pentru tot ce mi-au făcut de-a lungul timpului.

—Kyan, s-a întâmplat ceva? mă întreabă Ayla apropiindu-se de mine și așezându-se pe scaunul din fața mea.

— Dacă n-am luat decizia corectă, Ayla? Dacă nu vom reuși să facem dreptate?

— Ascultă-mă, Kyan! Nu e ok să pornești cu stângul, pentru că n-o să te ajute cu nimic. Acum tot ce-ți mai rămâne de făcut, e să ai o gândire pozitivă și să ai încredere în avocatul pe care l-ai ales. Sunt sigură că își va face treaba cât de bine va putea și că până la urmă dreptatea va învinge.

— Ești sigură?

— Dacă n-aș fi, acum nu m-aș afla în fața ta și nu te-aș ține de mână, încercând să te încurajez. Sigur că va fi bine, Kyan. Trebuie să fie. Acum nu mai poți da înapoi, trebuie să mergi înainte orice ar fi, și orice s-ar întâmpla.

— Va fi și presa acolo, spun și simt cum îmi transpiră palmele. Tata a anunțat presa, și dacă totul iese prost pentru noi, o să fim în atenția tuturor o bună perioadă de timp. Și o să fiu catalogat drept fiul care și-a trădat familia.

— De ce te interesează ce spune lumea despre tine, dacă eu te consider cel mai onest și sincer bărbat pe care l-am cunoscut vreodată? N-ar trebui să-ți pese de gura lumii, atâta timp cât sunt eu cu tine. Ți-am mai spus, Kyan totul va fi bine. Ai puțină încredere în tine.

Nu m-am odihnit suficient noaptea trecută, și poate că oboseala își spune cuvântul, dar cu toate astea mă forțez să-i zâmbesc Aylei. Știu că-mi vrea doar binele, și că în spatele cuvintelor sale se ascunde adevărul. Și mai știu că are încredere în mine, chiar și atunci când eu am încetat să mai am.

Pentru că despre asta a fost povestea noastră. Despre suișuri și coborâșuri. Despre încredere, dezamăgiri și promisiuni pe care am spus că le voi respecta, dar n-au mai fost respectate. Despre fiecare clipă petrecută împreună și fiecare moment în care am vrut să renunț la mine. Dar mai apoi îmi aduceam aminte că am lângă mine pe cineva care nu ar vrea să renunț. Și atunci continuam să merg înainte.

Povestea noastră a avut de toate. Cu bune și cu rele suntem azi aici. Și peste ani aș vrea să-mi amintesc zâmbind de ziua în care am cunoscut-o pe Ayla, de ziua în care m-am îndrăgostit de ea. Și momentul în care i-am spus pentru prima dată că o iubesc.

Știe și ea și o știu și eu. Am trecut deja prin o grămadă de lucruri ca să ajungem azi aici. Ne-a fost dificil, și s-au vărsat o grămadă de lacrimi, dar cel mai important a fost ca n-am dat niciodată înapoi. Și nici acum n-o voi face. Nu vreau să le dau tatei și lui James impresia ca sunt un om slab și că nu voi putea să-i înving. Pentru că în cele din urmă tot o voi face. Chiar dacă nu azi, dar într-o bună zi tot o s-o fac. Nicinul dintre ei nu va rămâne nepedepsit.