Kyan [FINALIZATĂ]

CAPITOLUL 10



                                   Ayla

        Amețeala începe să se instaleze în trupul meu încă din prima secundă în care am deschis ochii. Lumina puternică ce străbate printre perdele mă forțează să-mi mijesc ochii. Îmi mișc încetișor capul și simt cum camera începe să se învârtă o dată cu mine. Printr-un efort supraomenesc reușesc să mă ridic în capul oaselor și în secunda următoare privirea mi se oprește asupra siluetei care doarme pe fotoliul din colțul camerei. Imaginile din noaptea trecută încep să se perinde în fața ochilor,însă nu-mi aduc aminte  cum am ajuns aici. Tot ce îmi amintesc este că am ieșit cu Kyan și că m-a dus într-un loc drag sufletului său, însă firul evenimentelor se rupe brusc.

           Fără să îmi dau seama ce naiba fac,mă ridic din pat și mă îndrept tiptil spre fotoliul unde doarme Kyan. Mă aplec la nivelul chipului său,privindu-l cum se odihnește. Pieptul i se ridică și coboară ritmic, în timp ce fața îi e îndreptată spre fereastră. Soarele  de octombrie îi mângâie blând chipul și abia acum realizez cât de obosit e. Cearcănele de sub ochi trădează orele,poate chiar zilele în care nu a dormit. Fără să conștientizez că fac cea mai mare greșeală, încep să îi mângâi obrazul,ajungând până la linia maxilarului, perfect conturată. Kyan se foiește în scaun,iar eu îmi retrag mâna instantaneu.

      — De ce te-ai oprit?mă întreabă acesta cu ochii încă închiși.

      Mă ridic din genunchi,îndreptându-mă spre fereastră. Trag perdelele,lăsând lumina soarelui să pătrundă în încăpere. Dau să mă îndepărtez din fața ferestrei,însă mă lovesc de un trup dur.

       — De ce te-ai oprit?reia Kyan întrebarea,răsucindu-mă cu fața către el. Chipul său e atât de aproape de al meu încât pot să-i văd ochii de culoarea caramelului topit,privindu-mă fix. Simt cum mâna i se așează pe coapsa mea și tresar atunci când atingerea sa îmi provoacă furinicături pe piele. Inima începe să-mi bată cu atâta putere încât am impresia că îmi va ieși din piept în orice clipă și că se va face bucăți la picioarele sale.

          —Dormeai,Kyan. N-aveai cum să îți dai seama că am făcut asta.

           —Dar ai făcut-o,spune acesta apropiindu-și chipul și mai mult de al meu,până când nasurile noastre se întâlnesc.

           — De unde ști că am făcut-o?răspund după câteva minute în care le-am spus plămânilor mei să respire.

            —Pentru că te cunosc. Îți cunosc atingerea,șoptește acesta la urechea mea.

        Simt cum întreg corpul mi se furnică sub respirația sa caldă și am nevoie de câteva clipe pentru a-mi reveni la normal. Nu știu cum naiba reușește să mă facă să mă simt atât de vulnerabilă în fața sa. Nu reușesc să înțeleg cum de am ajuns să mă cutremur la auzul vocii sale. Habar nu am ce vrea Kyan de la mine. Nu știu ce intenții are,și cu toate astea mă intrigă și mai tare. Mă face să vreau să-l cunosc și mai mult,deși știu că acest lucru nu se va întâmpla niciodată.

          În mintea mea încep să se formeze imagini din povestea mea și  a lui Liam,iar chipul iubitului meu îmi apare în fața ochilor și automat mă îndepărtez de Kyan. Nu pot să-i fac asta lui Liam. Nu pot să merg mai departe oricât de mult mi-aș dori să-l cunosc. Nu mi-aș ierta-o niciodată. Nu pot continua să păstrez în mintea mea imaginea iubitului meu și să mă gândesc la Kyan ca la ceva anume. Țin prea mult la Liam ca să fac asta,iar Kyan nu ar merita să fie tratat așa. Cel puțin nu de mine.