Kyan [FINALIZATĂ]

CAPITOLUL 11

Kyan

               M-am purtat ca un dobitoc și îmi pare sincer rău pentru asta.Nu ar fi trebuit să îi ofer speranțe,până ce nu voi înțelege ce se întâmplă cu mine însumi.Mi-e teamă că am rănit-o și că am făcut-o să se simtă prost,când ea de fapt avea dreptate.Nu pot intra așa pur și simplu în viața sa,și să mă prefac că totul e normal,când de fapt nu e.Ce naiba a fost în capul meu în dimineața asta?E normal să reacționeze în felul ăsta.Dacă aș fi fost în locul ei,probabil aș fi reacționat la fel.

         Sunt un prost.Un mare prost.

        Biata fată și-a pierdut iubitul,iar eu nu fac altceva decât să-i sucesc mințile.Ce se întâmplă cu mine?Ce am devenit peste noapte,datorită ei?

        Nu pot fi eu ăsta,pentru că eu nu mă îndrăgostesc de nicio femeie.Iar fata asta cu părul ca de foc,care m-a înnebunit cu atitudinea și personalitatea ei,nu trebuie să facă o excepție.

           E ora două noaptea,și din nou nu pot să dorm.Mi-aș dori să nu mă mai gândesc atât de obsesiv la Ayla și mai ales la tot ce s-a întâmplat între noi.Aș vrea să mi-o pot scoate din minte,dar ceva mă împiedică să o fac.Sunt conștient că  noi doi nu vom putea fi nici măcar prieteni,că tot ce a fost până acum trebuie să înceteze.Pentru că asta ne va face să suferim.Pe amândoi.

           Mă întorc cu fața spre geam,căutându-mi o poziție cât mai comodă pentru a dormi,însă somnul se lasă așteptat.Îmi las mintea să zboare,dar în câteva clipe mă trezesc gândindu-mă din nou la Ayla:"E atât de singură fata asta!O are doar pe prietena ei și pe măscăriciul acela de Will.Sunt singura ei familie,și totuși se simte singură cu ei.Ce n-aș da să fie acum aici,să o strâng în brațe și să îi spun că nu va fi singură niciodată,că eu voi fi aici pentru ea,că voi fi refugiul ei în cele mai grele zile ale vieții sale."

          Mi-aș dori să-i pot lua toată suferința de pe suflet și să o copleșesc cu cele mai clade îmbrățișări.Mi-aș dori să fiu acolo pentru ea,să o mângâi și să îi spun ca nu va fi singură niciodată.

Niciodată.

           Cât de ciudat sună acest cuvânt pe buzele mele...Oricum boala mă va lua de lângă ea mai repede decât aș putea mi-aș dori .Și nu cred că ea va mai putea suporta o altă pierdere.Așa că cel mai bine ar fi să mă țin departe de ea.De data aceasta pentru totdeauna. Nu o pot supune la încă o suferință.N-ar face față,fiindcă pe cât de puternică vrea să pară,pe atât e de firavă.Iar eu trebuie să mă asigur că nu i se va întâmpla ceva din cauza nesăbuinței mele.Măcar atât pot face și eu pentru ea,după ce ea mi-a salvat viața cu câteva luni în urmă.

              Sunt pe cale să adorm chiar în clipa în care îmi aud telefonul sunând de pe noptieră. Mă încrunt spre un anumit punct de pe tavan, ridicându-mă în capul oaselor. Cine naiba nu mă lasă în pace la ora asta?

          Iau telefonul de pe masuță,zgâindu-mă la numele afișat pe ecranul acestuia:Maddison. Puteam să pun pariu pe orice că numai ea mă putea suna la ora asta târzie.

       —Bună, Kyan! Spune blondina în clipa în care deschid apelul. Ce faci?

       "Cos goblen."

        Fir-ar să fie! Fac orice numai ca să îmi aduc aminte de Ayla. La naiba cu amintirile astea! Dor ca dracu.

     — Ce e Maddison?