Kyan [FINALIZATĂ]

CAPITOLUL 34

Kyan

N-am știut niciodată ce înseamnă fericirea. Pentru că nu știam sa o trăiesc și nici să mă bucur de ea.

Știam doar ca fericirea nu e pentru cineva ca mine, ca eu nu merit sa fiu fericit.

Dar cum am mai spus, toate astea s-au schimbat când am întâlnit-o pe ea.

N-aș putea spune când mi s-a schimbat viața, sau când lucrurile au luat o altă turnura. Știu doar ca schimbarea s-a produs, și că sunt mândru de ceea ce am devenit.

O am acum în brațe, și e tot ce mi-aș fi putut dori în ultimele zile. Faptul ca e aici, si ca va fi mereu ma face cel mai fericit bărbat din lume.

În ultimul timp am avut-o alături, și asta m-a ajutat sa merg mai departe, sa nu decad, sa nu cedez nervos. Când simțeam ca totul e prea mult, și că nu mai pot, o luam în brațe, și totul se schimba imediat. N-am să înțeleg vreodata cum de iubirea te poate schimba atâta de tare. Dar sunt norocos ca a făcut-o. Nu știu unde as fi fost azi fără ea. Sau ce aș fi facut dacă nu era ea.

În urma cu doua zile mi-am luat inima în dinți, și am cerut-o în căsătorie. Damien avea dreptate. Dacă voiam sa fiu fericit cu adevărat alături de ea, trebuia sa fac acel pas. Și nu regret ca l-am făcut.

Încă retraiesc acele clipe, și nu pot sa nu zâmbesc când mă gândesc la intensitatea lor. La gândul ca în curând, fata de care sunt îndrăgostit va deveni în scurt timp soția mea.

As fi vrut sa împart cu toată lumea vestea asta, dar apoi mi-a revenit în minte chipul unchiului meu, și ochii săi plini de ura. Se uita în ziua aceea în ochii Aylei de parcă o văzuse inamicul sau numărul unu. Nu Ayla era inamicul sau, ci eu. Și am să-i amintesc asta toată viața de acum înainte.

  — Oare cămașa asta e buna? îmi întreb iubita în timp ce scot din șifonier o camasa alba cu un model discret cu puncte.

   — Tu când o sa înveți sa faci diferența dintre o cămașă călcată și una șifonata?

    — Deci e buna sau nu?

În loc să-mi răspundă izbucnește în ras. Azi ne-am decis sa ieșim cu prietenii noștri la un restaurant și să le dăm în sfârșit vestea cea mare. Iar Ayla tot insista să-mi iau cămașă pentru ocazia asta.

      — Sigur că nu e buna, Kyan. Uită-te și tu cât de sifonata e! Nu poți sa o porți azi. În plus, nu ți-ar sta bine cu ea.

      — De ce? întreb sceptic.

      — Pentru ca iti trebuie o camasa care să-ți scoată ochii în evidenta.

      — Tot nu înțeleg, spun tot mai confuz.

      — Ochii tai au doua nuanțe înnebunitor de frumoase. Ba sunt căprui, ba au culoarea caramelului topit. Ador nuanța aceea.

      —  Și azi ce culoare au ochii mei?

      — Azi au culoarea caramelului, îmi răspunde ea fixându-ma cu privirea.

      — Și ce culoare a cămășii mi se potrivește? întreb din nou, tragand-o mai aproape de mine, și cuprinzând-ui talia cu brațele.

       —Hmmm... ai camasa aceea de culoare bej deschis. Ți-am cumparat-o săptămâna trecută pentru ziua procesului, și pana la urma n-ai mai purtat-o. Ma gândesc ca ar merge perfect la întâlnire.