Kyan [FINALIZATĂ]

CAPITOLUL 9



Kyan

Capitol dedicat lui Clary_Landrose
Mulțumesc din suflet pentru acest banner minunat

         Mă simțeam neputincios. Nu puteam să mă mișc din loc,și asta mă înnebunea cu fiecare secundă ce trecea. Ea stătea în fața mea îmbrăcată într-o rochie de un alb imaculat, și din spatele ei venea același bărbat care a atacat-o și la petrecerea lui Ezra. Privesc toată scena fără să pot face vreo mișcare sau să spun ceva. Și într-o secundă o văd căzând la pământ nemișcată. Țip cât mă ține glasul,însă nu se mișcă nici măcar cu un centimetru. Mă zbat degeaba pe suprafața dură a podelei,încercând să ajung la ea, dar fără succes. Trupul ei zace inert în fața mea, iar eu stau și mă uit ca un fraier în direcția sa.

—Ayla !Mă auzi? Ayla! Răspunde-mi, te rog,spun înecat în lacrimi.

Nu se mișcă, iar asta mă înspăimântă și mai mult. Ce mă fac acum? Unde ești, Doamne când am nevoie de Tine? Strig,ațintindu-mi privirea spre cerul de un albastru imaculat.

- Ayla! O strig din nou,sperând că o să reacționeze în vreun fel. Ayla, te rog nu-mi face asta ! Nu mă părăsi acum când am cea mai mare nevoie de tine...

Mă trezesc brusc, respirând din ce în ce mai greu. Mă ridic în capul oaselor,trecându-mi mâna prin părul umed de transpirație. Aprind veioza de la capul patului și încep să fixez tavanul cu privirea. E cu mult trecut de ora unu noaptea,însă de mai bine de o săptămână,treztiul în miez de noapte a devenit un obicei. Îmi mut ochii din tavan spre geam,unde îmi fixez un punct undeva pe cerul pătat de stele. N-am mai făcut asta de la cinci ani. Atunci obișnuiam să stau cu bunica mea în nopțile de vară și să privim stelele. Bunica m-a învățat tot ce știu, iar datorită ei sunt azi aici. Ea a fost alături de mine când nimeni n-ar fi făcut-o. Ea mă susținea în orice făceam, fiindu-mi cea mai bună prietenă. M-a iubit și m-a răsfățat cum numai o bunică poate face...

Însă ea numai e aici...A plecat dintre noi când eu am împlinit vârsta de zece ani. Din acea clipă, viața mea nu a mai fost aceași. Am pierdut o persoană foarte dragă mie,și o dată cu ea mi-am îngropat și sufletul.

Un ciocănit scurt mă face să-mi îndrept privirea spre ușă. Cobor din pat, fără chef de viață și mă apropii încetișor de ușă, pe care o deschid chiar în clipa în care Maddison se pregătea să mai bată o dată.