Kyan [FINALIZATĂ]

CAPITOLUL 12

Ayla

Unde ești?

Trebuia să fii la Kyan acum o oră.

Ayla,te rog răspune-mi dacă vezi mesajul ăsta!!!

De o jumătate de oră mă plimb nervoasă prin cameră,căutându-mi curajul de a merge la Kyan,așa cum i-am promis lui Maddison cu câteva zile în urmă.Doar că nu e atât de simplu.Nu pot să apar la ușa sa ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat,mai ales după toate cele petrecute între noi în acea seară și în următoarea dimineață.

Nu știu în ce naiba m-am băgat.Chiar nu realizez!

Telefonul îmi vibrează de pe masă,însă mi-e prea frică să mă apropii de el.Mă tem de mesajele ce mi le-ar fi putut trimite Kyan în tot acest timp.Mă tem că dacă mă duc acum la el n-am să mă pot abține și îi voi spune tot.Sau mai rău,că el se va înfuria așa tare pe mine,încât n-ar mai vrea să mă vadă vreodată la ușa sa.

„Naiba să mă ia!", îmi spun în cele din urmă:„Fie ce-o fi!Pot s-o fac!" Fără să stau prea mult pe gânduri,îmi iau telefonul de pe masă și îmi verific toate mesajele de la Maddison,care să fim serioși e cam insistentă.Dar într-o oarecare măsuă îi dau dreptate.Și eu aș face la fel,dacă prietena mea cea mai bună ar fi în locul lui Kyan.Închid ochii,inspirând și expirând de mai multe ori,făcându-mi puțin curaj,pentru ce va urma.Doar că nu știu ce va urma,și cum va reacționa când mă va vedea acolo.

Deschid în cele din urmă ochii și decid să urc în camera mea pentru a mă îmbrăca.Aleg o ținută întâmplătoare,ce constă într-o pereche de blugi negri și un pulover pe gât de culoarea ciocolatei.Mă privesc câteva minute în oglindă,în timp ce trag o linie discretă cu creionul dermatograf.Nu vreau să pară că m-am pregătit prea mult pentru asta.Atunci când consider că sunt gata și că fața mea nu mai arată de parcă nu am dormit toată noaptea,decid că ar trebui să plec,până ce Maddison nu mă va asalta cu noi apeluri.

Drumul până la casa lui Kyan mi se pare interminabil,oricât de repede aș merge.Pe tot parcursul drumului încerc să îmi calmez bătăile inimii și ritmul respirației,care se pare că mi-a cam luat-o la goană. După zece minute de mers prin frigul de la începutul lui decembrie,ajung în cele din urmă în fața vilei lui Kyan.Liniștea din jur e prea profundă și mă face să cred că s-a întâmplat ceva neplăcut sau că se va întâmpla asta.Simt cum mi se pune un nod în gât în timp ce traversez aleea ce duce spre casă,aleea pe care o cunosc prea bine,aleea pe care am pășit de mult prea multe ori.De atâtea ori, încât, acum îmi e teamă să pășesc.

Inspir.

Expir.

Și în cele din urmă înaintez.

Din câțiva pași ajung în fața ușii de la intrare,și deja încep să simt cum inima îmi bate și mai tare ca înainte.Vreau să plec,pentru a nu înrăutății lucrurile și mai mult.Dar în același timp vreau să intru și să mă asigur că totul în regulă.Privesc în stânga,apoi în dreapta,așteptând parcă să-l văd pe Kyan apărând de undeva și privindu-mă așa cum numai el o face.Scutur din cap,alungându-mi din fața ohilor privirea sa plină de mister,și apuc între degete clanța rece a ușii:„Acum,ori niciodată!"îmi spun în minte,în timp ce apăs pe soneria de lângă ușă.

Nu aștept prea mult,pentru că în câteva secunde ușa se deschide,și în cadrul ei apare Maddison.Răsuflu ușurată pentru că nu am fost întâmpinată de un Kyan furios.Expresia feței lui Maddison nu-mi place deloc,motiv pentru care aleg să uit de emoțiile mele și să o întreb ce probleme are.

-Maddison?Ești în regulă?o întreb în cele din urmă,atunci când intrăm în casă.

-Ssst!Vorbește mai încet.S-ar putea să te audă.