Kyan [FINALIZATĂ]

CAPITOLUL 6

capitol dedicat lui  TheWriterOfMoon

Ayla

     Îmbrățișarea lui îmi oferă o stare de bine ,făcându-mă pe moment să uit de mine însumi.Aici în brațele sale e locul în care aș putea sta toată viața,pentru că în acest loc mă simt acasă.Iar pentru mine acasă e acolo unde e și Liam.

     Mă răsucesc brusc spre el,astfel încât nasurile noastre se ating ușor.Îi simt respirația caldă,dezmierdându-mi chipul.Mă sărută în colțul buzelor,și parcă gestul său durează o veșnicie,căci aroma dulce a buzelor sale încă persistă pe pielea mea.Îl privesc adânc în ochi,oglindindu-mă în profunzimea acestora.Nu trebuie să știu ce gândește, pentru că toate sentimentele sale sunt exprimate de ochii săi de un albastru năucitor,care mă fixează de câteva minute bune.Îi caut mâna pe sub pilota pufoasă,și când degetele noastre se ating,mâma mea se contopeșe cu a sa într-o comuniune perfectă.

— Citește-mi,iubitule,îi spun dintr-o dată pe un ton rugător.

— Credeam că ești obosită,îmi răspunde Liam oferindu-mi un zâmbet sincer.

— Nu voi fi nicodată obosită atunci când vine vorba de tine,îi spun,cuibărindu-mă mai bine în brațele sale primitoare.

     Liam continuă să-mi zâmbească,întinzându-se după volumul de poezii ale lui Adrian Păunescu,așezat pe noptieră.Deschide cu grijă cartea învechită de timp,răsfoind-o între degete pentru câteva clipe.La scurt timp se oprește din răsfoit,expirând și inspirând aerul din încăpere.Începe să recite una dintre poeziile mele preferate,tonul său potrivindu-se cu fiecare vers al poemului „Nebun de alb".Vocea sa blândă îmi gâdilă într-un mod plăcut urechile,făcându-mă să zâmbesc.

Și uite, n-are cine s ne-ajute
Abia-și mai ţine lumea ale sale
Și-ntr-un perete alb de muze mute
Nebunii negri caută o cale.

Și te iubesc cu milă și cu groază
Tot ce-i al tău mi se cuvine mie
Ca un nebun de alb ce capturează
Regina neagră pentru veșnicie.

     Și în aceste clipe,tot ce îmi doresc este să pot opri timpul în loc,măcar pentru câteva secunde .Ca mai apoi secundele să devină ore,iar orele eternitate.

                                                                                                           ***

     Deschid leneșă ochii,întinzându-mi mâna spre alarma ce amenință să trezească tot cartierul.Opresc deșteptătorul,uitându-mă cu groază la ora pe care acesta o indică: 06:00.Mă ridic în capul oaselor,privind tavanul camerei fără vreun scop.Mă așteaptă o zi destul de încărcată:cursuri până la doi,apoi vizita la doctorul Hale,iar la patru va trebui să trec pe la Kyan.Numai când mă gândesc la asta mi se furnică pielea pe mine.