Mâna omului mort

Capitolul IV - final

***

- Este finalizat, a zis Reese la telefon.

A aşteptat până la prânz pentru a-l anunţa pe Lukas, deoarece ştia că acesta a avut o noapte lungă aseară. Ea nu l-a văzut de miercuri, după-masa, când i-a cerut să cumpere Il Capriccio. Iar Reese nu a vorbit cu el de când a sunat-o mai târziu în acea zi şi i-a ordonat să grăbească tranzacţia acelui bistro italian. Ceea ce nu era îngrozitor de alarmant, dar era o idee ciudat.

- Foarte bine, a răspuns cu o voce răguşită.

Era treaz de câteva ore bune, dar din cauză că se simţise letargic, a decis să rămână în pat.

- Când vor începe cu renovările? Vreau să fie terminate cât mai repede posibil. Nu vreau ca dărăpănătura aia să devină o pierdere de bani.

- Am aranjat deja cu o firmă de construcţii să înceapă renovarea după ce restaurantul se închide în seara asta. Foştii proprietari au cerut să angajăm firma lor, care este mai ieftină decât cea cu care lucrăm noi de obicei, aşa că am zis că este okay. Este okay, nu? a întrebat Reese.

Lui Lukas nu îi plăcea să nu fie întrebat atunci când era vorba de o decizie importantă legată de companiile sale. Dar din moment ce restaurantul nu era ceva important, nu a crezut că îi va păsa.

- Nu îmi pasă. Atâta timp cât termină renovările până la deschidere, atunci sunt de acord, a răspuns.

- Va fi gata până miercuri, pentru petrecerea de redeschidere. Să încep să trimit invitaţiile?

- Da. Vreau o petrecere fastuoasă. Am încredere în gusturile tale impecabile. Fă-l să arate elegant, de primă clasă. Şi adaugă şi un bar pentru pian, deasemenea, a însărcinat-o Lukas.

- Te voi vedea în seara asta? a întrebat precaută.

- Ne întâlnim mai târziu. Hai să luăm cina împreună la Venetian, fă rezervările la AquaNox pentru opt. Vreau să văd schiţele pe care le-ai ales. Asta este tot, Reese.

Lukas nu a aşteptat răspunsul ei înainte să închidă. Reese era deja obişnuită cu manierele lui telefonice - sau lipsa lor - aşa că nu a fost deranjată de conduita lui grosolană.

Vikingul a sărit jos din pat, deschizând draperiile pentru a lăsa lumina să intre în cameră. În seara în care a aşteptat-o afară, în dreptul blocului ei, a fost atât de furios că s-a dus direct la clubul exclusivist burlesc din centru, pentru a-şi distrage atenţia. După o jumătate de oră de uitat la un spectacol absurd, fără să mai menţioneze de toate femeile din club care se holbau la el, s-a decis că acel loc nu merita timpul său. Aşa că a condus înapoi la Nord, unde s-a dus direct la cazinou şi mai târziu la bar. Dar nimic şi nimeni nu părea să îi capteze atenţia mai mult de câteva minute. Şi uite aşa s-a trezit sunând la room-service, din nou, unde a cerut o roşcată sau o blondă. Orice, numai şatenă nu. Roşcata vicleană cu care s-a culcat fusese cu adevărat magnifică, dar pur şi simplu nu a putut să îşi găsească eliberarea cu aceasta. A încercat o splendidă blondă, dar nimic nu i-a putut opri mintea din a se întoarce la o anumită şatenă. Trei bilioane de femei în lume, iar el nu putea să îşi oprească mintea din a se gândi la persoana care nu i-a spus un cuvânt drăguţ de când s-au întâlnit.

Chiar şi încruntătura ei, aparent permanentă, sau ochii nepăsători erau mult mai atrăgători, în comparaţie cu femeile fermecătoare, care se aruncau la picioarele sale.

Două ore mai târziu, s-a întors în apartamentul său, foarte dezamăgit.

Şi-a înecat frustrările cu o sticlă de whiskey, fapt care l-a regretat instant atunci când s-a trezit a doua zi cu o mahmureală masivă. Ceea ce l-a făcut să îşi îngroape capul în pernă şi să lase ziua să treacă.