Mâna omului mort

Capitolul XXXV

Pentru ca ma simt intr-o dispozitie buna zilele acestea.

Tocmai mi-a fost acceptata o lucra intr-un concurs literar si in cateva luni o sa aflu rezultatul. Cine stie, poate ca voi castiga. :X

Deci, tineti-mi pumni!

-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Capitolul XXXV

Lukas şi-a trecut limba peste buze şi a gustat amărăciunea scotchului vechi pe care îl băuse. „La dracu'!"

Lui Rose nu îi plăcea când el bea. Îl sâcâia la cap despre stilul lui de viaţă nesănătos şi cum obişnuinţa lui de a bea avea să fie moartea sa într-o zi. A pufnit din cauza stupidităţii acelei afirmaţii, deoarece ea probabil nu realizase încă, dar ea era otrava ce avea să îl omoare într-o zi.

„Alege-ţi otrava şi acceptă-ţi moartea," s-a gândit.

Lukas şi-a masat ceafa, urcând pe scara ce ducea la dormitorul său, câte două trepte o dată.

„Am mare nevoie de un alt shot," s-a gândit, oprindu-se în dreptul uşii care îl separa de otrava sa. Doar încă un shot să înece durerea din pieptul său.

Şi-a întors capul dintr-o parte în cealalta ca un boxer care era pe cale să intre în ring. Avea să fie o luptă. De asta era sigur, intensitatea certei era lucru pentru care se pregătea. Ştia că a reacţionat iraţional – doar din pur instinct primal, declanşat de nenaturalul lui sentiment de posesiune către iubita lui care era la fel de încăpăţânată ca un catâr.

Dar aceasta nu era în totalitate nevinovată, a dezbătut el intern. Dacă doar i-ar fi spus ce s-a întâmplat între ea şi acel retardat de prinţ, poate nu ar fi explodat aşa cum o făcuse.

Şi-a apucat podul nasului, în timp ce îşi imagina alter-egoul arătându-i degetul la acel ultim gând. Nu păcălea pe nimeni. Ar fi exagerat oricum. S-a întrebat ce era în legătură cu ea pentru că scotea emoţii şi reacţii atât de extreme din el.

„Trebuie să fie dragostea," s-a gândit, zâmbind îngrijorat. „A dracu' de tâmpită de dragoste."

A inhalat adânc înainte să deschidă uşa şi să intre în încăpere cu paşi grei.

Ochii i s-au ajustat la întunecimea din încăpere. Luminile principale erau închise în dormitorul enorm. Veioza de lângă pat şi luminile fluorescente din dulap erau singurele care ofereau puţină lumină. Nu i-a luat mult să o vadă. Ea stătea cu spatele la el, uitându-se pe fereastra imensă ce dădea în grădina din spatele casei. Purta aceeaşi pereche de blugi pe care îi avusese când el a plecat şi un maieu dantelat alb, ce o făcea să pară diafană sub strălucirea luminii slabe.

S-a întors cu faţa spre el, un pahar greu de cristal plin cu whisky în mână.

Sprânceana lui s-a ridicat.

- Bei?

A dat din umeri apropiindu-se de el.

- Aveam nevoie de ceva să mă calmeze.

„Minţile sucite gândesc la fel," şi-a zis.

- Nu ştiu de ce îţi place chestia asta atât de mult. Are un gust oribil, a spus nonşalant, punând paharul pe măsuţa de noapte înainte să continue să se apropie de el până când erau doar la câţiva paşi depărtare. L-ai trimis pe Jase acasă?

Tonul ei nu era nici acuzator şi nici dificil. Era clinic, de parcă îl întreba dacă şi-a adus aminte să cumpere lapte în drumul lui spre casă.

Lukas a încuviinţat, studiind-o cu o expresie precaută. Inevitabil Leon şi Kareem au fost concediaţi. Aveau doar două sarcini: să o supravegheze şi să o păzească de nenorociţi. Au dat greş în ambele sarcini. Avea o zero toleranţă când venea vorba de ea. Trebuia să ştie asta. Jase Reid a fost chemat de la dreapta lui Nico pentru a fi un bodyguard interimar pentru Rose, cât timp Vladimir căuta înlocuitorii lui Leon şi Kareem.