Mâna omului mort

Capitolul XII - a doua parte

***

A găsit, într-un final, numărul pe care îl căuta şi a apăsat pe butonul de apelare. După două secunde, bărbatul de la celălalt capăt a răspuns.

- Lukas? a spus vocea răguşită a bărbatului, uimirea evidentă în glasul său.

- Marco.

- Polo, a răspuns jovial.

- Foarte amuzant, a zis Lukas sec. Sun pentru că vreau să îmi întorci favoarea ce mi-o datorezi.

- Oh? Pentru ce ai avea nevoie de mine? a întrebat Marco intrigat.

- Deschid un nou restaurant italian pe Strip. Nu am multă încredere în angajaţii de acolo. Suntem pregătiţi să deschidem miercuri. Poţi să treci pe acolo mâine şi să supraveghezi preparaţiile? Nu vreau nici o problemă să apară în cina de deschidere.

O pauză lungă a pus stăpânire pe convorbire, în timp ce Marco s-a gândit bine la cerinţa neobişnuită a Vikingului. Marcus Bianchi era un bucătar ce avea trei stele Michelin, care deţinea unul dintre cele mai bune restaurante italiene din New York. Dacă Lukas dorea pe cineva care să îi supravegheze noua lui achiziţie, ar fi putut să trimită pe oricare din bucătarii lui de succes. Dar deoarece Vikingul l-a sunat pe el, însemna că era vorba de ceva mult mai important.

- Care este numele ei? a întrebat Marcus într-un final.

Lukas a chicotit. Marcus sau Marco cum îi plăcea să i se spună, era unul din cei mai apropiaţi prieteni ai săi, pe care l-a întâlnit când încă stătea în New York. În perioada recesiunii din 2008, afacerea lui Marcus începuse să aibe probleme. A supravieţuit deoarece Lukas s-a grăbit să îl ajute şi i-a împrumutat destui bani acestuia cât sa îl ţină pe linia de plutire şi să evite falimentul. Restaurantul lui, care era denumit după el – Bianchis – a supravieţuit valului financiar şi a reuşit să se reîntoarcă la fosta lui glorie. De aici, favoarea.

- Vaffanculo! a exclamat Lukas glumeţ.

Începea să aibe îndoieli în mişcarea sa de a-l suna pe Marco. Deja putea să îşi imagineze glumele pe seama sa, pe care prietenul lui avea să le facă dacă avea să afle că atenţia lui se fixase pe o fată ca ea.

- Vaffanculo, Vikingule! a spus Marcus cu acelaşi amuzament. Acum îmi vei spune de ce vrei să las totul baltă, aici şi să vin în Las Vegas pentru a supraveghea acest restaurant al tău?

- Vei ştii când vei ajunge aici, i-a zis Lukas criptic. Şi de ce ai presupus că este din cauza unei femei?

- Deoarece, prietenul meu perzo, în majoritatea timpului micul tău cap gândeşte în locul tău, i-a răspuns Marcus. Şi singurul motiv pentru care m-ai sunat este pentru că eşti disperat să mă arăţi ca prietenul tău faimos. Deci, este corect să presupun că fata ta este un bucătar? Sau, cel puţin, cineva care se dă drept bucătar?

- Poţi spune asta, a răspuns cu un zâmbet. La prima oră mâine, Marco. Am o întâlnire mâine dimineaţă, aşa că uită-te după Reese. Te va conduce la restaurant. Din câte ştiu, toţi de acolo sunt nişte amatori. Nu ezita să îi pui la locul lor de drept. Te voi vedea la Nord, la patru.

- Aspetta! Aşteaptă, a zis rapid, înainte ca Lukas să închidă. Nu mi-ai dat numele ei.

- Asta este pentru tine să afli, leneşule, iar cu asta a închis.

„Asta ar trebui să fie interesant," s-a gândit Vikingul cu un zâmbet satisfăcut, în timp ce şi-a trecut degetul cel mare peste buza de jos.

Ştia că Marcus avea o gură care i-ar fi făcut probleme lui Gordon Ramsey. Iar dacă adăugai asta la temperamentul său aveai să obţii o adevărată luptă de cocoşi. Iar după ce Marcus va termina să o atace, ea avea să se arunce în braţele lui Lukas ca să găsească puţină înţelegere.