Mâna omului mort

Capitolul XV

Capitolul XV

Capul lui Garcin Ratal a căzut în faţă, bărbia atingându-i pieptul, în timp ce stătea nemişcat în scaunul din inox. Era legat de acel scaun cu mâinile şi picioarele legate cu frânghie groasă.

Când uşa a fost deschisă, Garcin Ratal şi-a ridicat capul să vadă cine aveau să fie noii lui tormentatori. De abia a dormit o idee de când a fost adus în casa lui Nico Moreno.

Oamenii lui Nico Moreno fuseseră nerăbdători să îl primească pe Garcin Ratal, fiecare având ocazia de a-l bate. Jase Reid, mâna dreaptă a Marelui Nico, a declarat că bărbăţia şobolanului era a lui. I-a provocat o mare plăcere să vadă teroarea din ochii bărbatului când i-a arătat cuţitul infam cu care avea să îl castreze. Dar Marele Nico avea ordine clare de la Viking că şobolanul nu va fi castrat până când nu avea să întâlnească asociatul lui Lukas.

Lukas nu şi-a luat privirea de pe ea, în vreme ce aceasta s-a holbat la şobolan cu o expresie goală. A furat o mică privire la Garcin Ratal, ai cărui ochi erau atât de umflaţi că era nevoit să îşi întindă capul pentru a-şi recunoaşte vizitatorii.

Garcin a tresărit, îndesându-se în scaunul său, trupul lui uscăţiv micşorându-se şi încercând să îşi cocoşeze spatele pentru a evita privirea ucigaşă a Vikingului.

Nasul lui Lukas s-a zbârcit în dezgust înainte să îşi întoarcă privirea pe ea. Aceasta nu s-a mişcat din poziţia sa, dar el a observat că buzele sale erau încordate într-o linie strânsă. Vikingul s-a aplecat să ia cuţitul de pe jos, ce i-a căzut din mână.

- Vă pot lăsa singuri, dar dacă vrei ca eu să stau... a spus, lăsându-şi oferta să persiste în aer, studiindu-i reacţia pe care o avea la cadoul său.

Rose, fără să îşi îndepărteze privirea de pe şobolan, a dat din cap că nu.

- Mă pot descurca de aici încolo, domnule Halstein. Mulţumesc.

Lukas s-a uitat înapoi la Garcin Ratal, care încă se şerpuia ca un vierme în scaunul său. Nu voia să o lase cu Ratal, dar putea să îi înţeleagă nevoia de a fi singură cu şobolanul. Acel trişor avea multe explicaţii de dat.

Vikingul a încuviinţat rigid, dându-i cuţitul.

S-a uitat la ameninţătorul instrument din mâna lui, înainte să îi spună:

- Nu. Nu voi avea nevoie de el.

Lukas s-a gândit să o îndemne să îl ia, dar s-a abţinut din a vorbi. Avea să fie în camera alăturată, oricum, iar Garcin Ratal era prea slăbit să îi facă ceva pervers. Acesta i-a mai aruncat o privire nefastă, înainte să se aplece spre ea.

- Voi fi chiar afară, lângă uşă, a mormăit asigurând-o.

Pentru prima dată de când a intrat în cameră, şi-a îndreptat privirea de la şobolan pentru a-i întâlni privirea lui Lukas. Ochii ei de un ciocolatiu cald erau duri şi neîndurători. Neiertători. Dar s-au înmuiat o idee când s-a uitat la marea tulburată din ochii lui.

- Ştiu, a zis fără pic de incertitudine.

Sprânceana lui Lukas s-a ridicat o idee, aproape imperceptibil, în timp ce i-a studiat expresia. Era primul semn al încrederii pe care i l-a arătat de când s-au cunoscut. Dacă ar fi fost într-un loc diferit, el ar fi apucat-o şi ar fi sărutat-o până ar fi uitat de lumea înconjurătoare, chiar în acea secundă. Dar se aflau în casa lui Nico şi nu dorea să simtă cât de moi îi erau buzele în faţa şobolanului.

Fără a mai rosti un singur cuvânt, a ieşit afară, închizând uşa după sine. S-a îndreptat spre camera alăturată pentru a o supraveghea, în timp ce ea vorbea cu Garcin Ratal.