Mâna omului mort

Capitolul XXV

Capitolul XXV

- Diego, l-a salutat Lukas nonşalant pe oaspetele său nepoftit, înainte să îl conducă pe Diego spre mesele VIP – şi automat departe de Rose.

Schimbarea gardienilor în Vegas era un eveniment sacru printre „regii" din Nevada. Deoarece LaBassiese era unul din figurile proeminente ale afacerilor imobiliare, era obligatoriu să i se trimită o invitaţie care era însoţită de o rugăciune ca acesta să nu îşi facă apariţia. Invitaţia era doar de formă, însă, un gest pur de curtoazie.

După incidentul cu Victoria, Austin de LaBassiese şi-a păstrat distanţa de la toate evenimentele companiei Halstein, iar Vikingul a reciprocat fiind constant absent de la petrecerile lui Austin.

Tocmai de aceea era atât de alarmant pentru Viking să îl vadă pe Diego în acea seară. Austin nu făcea nimic fără un scop, fiecare mişcare a sa era calculată. Dacă LaBassiese şi-a trimis câinele să miroasă şi să cântărească teritoriul inamicului, însemna că Austin avea deja ceva, cu siguranţă, viclean şi duplicitar pentru Lukas.

- Domnul de LaBassiese doreşte să îţi transmită felicitările sale pentru tine şi domnul Sloan. El este încă în Macau, aşa că m-a trimis pe mine în locul său, a spus Diego, ochii săi analizând totul în jur şi oprindu-se, din coincidenţă, pe Marco care încerca să o aplece pe frumoasa sudică, în timp ce aceasta încerca să se oprească din chicotit. Este aceea... domnişoara Arrington? a întrebat Diego cu un ton jos şi conspirativ.

Falca lui Lukas s-a încleştat, întorcându-se să îi urmărească privirea lui Diego, de parcă nu ar fi ştiut deja, exact, unde se afla Rose.

- Marco a adus-o, a răspuns Lukas tăios, într-o încercare de a părea indiferent.

Diego a fluierat ca un necioplit ţăran, în locul unui cumva decent director al unui hotel.

- Arată foarte bine. Poate ar trebui să îi spun să se îmbrace aşa în fiecare zi când vine la Mandarley.

Lukas şi-a scrâşnit dinţii, menţinându-şi masca de plictiseală. În acea secundă dorea din tot sufletul său să ardă acea nenorocită de rochie şi să îndese cenuşa în gura pestilenţială a lui Diego pentru a i-o închide.

- Nu ai auzit? a întrebat Lukas degajat, conducându-l pe Diego la masa unde Oscar şi soţia lui, Isabel, stăteau. Domnişoarei Arrington i s-a oferit o poziţie permanentă în restaurantul meu.

- Oh? a spus Diego, cu adevărat surprins, întorcându-se cu faţa spre Viking. Asta este cu adevărat un mare păcat. Domnul de LaBassiese de abia aştepta să o cunoască. Webster i-a oferit o recomandare atât de strălucită, încât domnul de LaBassiese crede că ea poate fi un avantaj pentru noi.

„Webster Caldwell va muri încet şi în chinuri," s-a gândit Lukas necruţător.

Lukas a tăcut, oferindu-i o mică încuviinţare lui Oscar, făcându-i semn fostului proprietar al Luxorului să îl ia pe înnebunitorul Himenez de pe mâinile sale, înainte să îşi piardă cumpătul şi să îl stranguleze pe Diego cu pretenţioasa lui cravată subţire. Oscar, care fusese un aliat de încredere al Vikingului în ultimii şapte ani şi care era unul din puţinele persoane care puteau să vadă dincolo de încuviinţările obligatorii şi zâmbetele lipsite de emoţie, s-a ridicat, ducându-se spre Lukas şi Diego. Dar înainte ca Vikingul să se poată îndepărta de Diego, locotenentul lui Austin l-a apucat de încheietură, oprindu-l.

Lukas i-a aruncat o privire ucigaşă lui Diego, înainte să îşi coboare ochii pe mâna aceluia.

- Devenim puţin cam insolenţi, nu-i aşa? a şuierat el.