Mâna omului mort

Capitolul XIX - prima parte

Capitolul XIX

- Cine este ea! a exclamat Paige, imediat ce au intrat în apartamentul ei.

Lukas nu a rostit nici un cuvânt, în timpul călătoriei lor scurte spre Nordic, iar asta nu a făcut decât să adauge combustibil pe furia arzândă a lui Paige.

- Cine este pizda pe care o fuţi Lukas? Trebuie să ştiu!

- Trebuie? a întrebat scrâşnindu-şi dinţii.

De abia putea să îşi controleze propria mânie după ce a văzut-o pe ea la Manderley. Lasă în seama ei să fugă direct în o gaură de şerpi, când tot ceea ce el îşi dorise era să o protejeze şi să o ţină în siguranţă.

- Lasă-mă să îţi spun ce trebuie, Paige. Trebuie să îţi faci bagajele şi să te urci în următorul avion care pleacă de aici, cât timp încă mă mai pot controla. Ai vreo idee câte probleme mi-ai făcut cu toată drama ta?

Paige şi-a lipit palmele de pieptul lui cu toată puterea pe care o avea în starea ei de ebrietate.

- Să te frec! Crezi că mă poţi arunca exact ca deşeurile vechi de o zi? Sunt diferită de curvele tale fără valoare, Lukas! Eu te cunosc!

- Nu mă cunoşti! Şi nu te mai preface niciodată că o faci! Deoarece dacă era adevărat, atunci tu nu ai fi fost aici. Nu m-ai fi forţat să fiu cu tine când ţi-am zis de nenumărate ori că noi nu vom mai fi niciodată împreună.

Lukas s-a îndreptat spre uşă, neputând să mai piardă o secundă să o calmeze pe Paige cu isteriile ei puerile. Trebuia să vorbească cu Vladimir să afle cum a ajuns ea să lucreze la Manderley fără ştirea lui.

- Lukas! a ţipat Paige, agăţându-se de braţele lui, împiedicându-l să plece. Te rog, te rog nu pleca. Te rog! Te iubesc. Voi face orice. Te rog!

Imaginea lui Paige implorându-l i-a cauzat lui Lukas un disconfort imens. Nu a dorit niciodată să o trateze aşa pe Paige. Avea dreptate. Era diferită faţă de celelalte aventuri ale sale. Dar nu era specială. Paige nu era ea.

Şi în acel moment, ea se afla în pericol.

I-a desfăcut degetele delicate de pe braţele lui, conducând-o spre pat. Paige a crezut că Lukas într-un final avea să rămână cu ea, aşa că l-a lăsat să o aşeze pe pat. Dar imediat ce s-a aşezat, acesta a fugit spre uşă înainte ca ea să îl poată urma.

***

Restul nopţii a trecut fără probleme. Câţiva jucători s-au aşezat la masa ei, iar aceasta s-a comportat politicoasă şi cu multă graţie.

Liniştea din secţia ei era în contrast puternic cu războiul din interiorul său. Indiferent de ceea ce făcea, nu putea să scape de agitaţia pe care o simţea de când a văzut momentul intim al lui Lukas Halstein cu blonda.

După alte trei ore de plictiseală, Rose a putut să se ducă într-un final acasă. Dar înainte să poată să plece, a văzut un bărbat blond într-un costum albastru, vorbind cu Diego Himenez în biroul său. S-a uitat din nou când a realizat cine era.

Webster Caldwell.

Înainte să poată să se îndepărteze discret, l-a auzit pe Webster strigând-o. Aşa că s-a oprit, inspirând adânc şi s-a forţat să zâmbească dulce, apoi s-a întors cu faţa spre fostul ei vecin pentru a-l saluta.

- Ce mai faci, Webster? a întrebat cu un dispreţ foarte superficial mascat.

Ar fi trebuit să ştie că Webster fusese cel care a garantat pentru ea. Exista o pânză de păianjen foarte complexă făcută din minciuni în Vegas. Dacă nu era Lukas Halstein, atunci era Webster Caldwell.