Mâna omului mort

Capitolul V - prima parte

Capitolul V

Lukas a ajuns cu o oră mai devreme la Venetian, aşa că s-a decis să facă o mică plimbare în jurul celui de-al doilea nivel al hotelului, unde se afla replica Marelui Canal Veneţian. Şi-a amintit când tatăl lui l-a dus acolo pentru deschiderea faimoaselor cazinouri şi staţiuni. Hotelul cu tema sa italiană nu îl impresionase pe Lukas, care văzuse adevărata Veneţie de numeroase ori, pe când era mic copil.

Paisprezece ani mai târziu şi tot nu era impresionat.

S-a crispat involuntar atunci când a auzit vocea puternică a unui gondolier cântând o tradiţională melodie veneţiană. Era totul mult prea pretenţios pentru Lukas. S-a oprit la mijlocul micului pod, pentru a se uita la săracii pasageri care fuseseră păcăliţi, din nou, de ispita gondolierilor.

Lukas nu prea a înţeles cu adevărat fraza „mi-a oprit respiraţia" până în acel moment, deoarece femeia, care chicotea ca un copil, sub mâna întinsă a unui bărbat, cu siguranţă, i-a furat respiraţia din plămâni.

Gondola în care se afla a trecut pe sub pod şi făcea în acel moment o întoarcere, pentru a se întoarce de unde a pornit.

Avea să îl vadă.

S-a ghemuit pentru a se ascunde după balustrada de piatră a podului, dar din cauză că era atât de înalt, o parte din capul său tot se vedea. A blestemat, în gândul lui, poziţia în care se afla. Dacă cineva care îl cunoştea avea să vadă cât de patetic arăta în acele secunde, avea să devină de tot râsul în Vegas. Aşa că a lăsat să alunece cu grijă mobilul din mâna sa pe jos, prefăcându-se că s-a aplecat să îl ia, înainte să se ridice cu o expresie plictisită pe chip.

A văzut câţiva turişti, în mare parte fete tinere, urmărindu-i mişcările, dar le-a ignorat, încordându-şi falca şi îndreptându-se în direcţia bărcii.

Lukas a fost atât de uimit să o vadă, că de abia a conştientizat faptul că se afla în compania cuiva. Ochii lui s-au îngustat când a văzut partenerul care o acompania. Acel tip era mult prea confortabil cu ea pentru binele său. Paşii lui au devenit mai rapizi când a văzut-o coborând din gondolă. Prietenul ei, bărbatul cu zâmbetul tâmpit ce îi domina chipul, şi-a pus braţul după umerii fetei, iar Lukas niciodată în viaţa lui nu a mai simţit o dorinţă atât de avidă de a sugruma pe cineva cu propriile sale mâini, cum simţea în acea clipă.

A continuat să o urmărească - pe ei - de la o distanţă sigură. Nu voia să îi dea impresia că o urmărea, pentru că nu o făcea.

„Nu o făcea, nu?"

Şi-a închis ochii într-o încercare de a îndepărta acel gând eratic din mintea lui. „Nu o urmăresc ca un psihopat," şi-a repetat pentru a se convinge.

Coborând din gondolă s-au dus direct la magazinul unde închiriaseră barca pentru a-şi lua poza. Lukas a privit cu invidia care tot creştea în el, cum ea a încercat să ia poza de la acel ghimpe ce flutura fotografia pe deasupra capului ei - ca un fraier. Lukas şi-a imaginat reacţia ei dacă avea să se apropie de aceştia şi dacă avea să smulgă poza de la acel nenorocit, pentru a i-o da fetei. Ar fi fost recunoscătoare? Bucuroasă? Sau cordială, cel puţin?

A fost scos din gândurile sale de telefonul care a început să îi vibreze în buzunar. „Reese!"

Trebuia a se întâlnească cu aceasta, în urmă cu o jumătate de oră! S-a ascuns după zidul unor magazine de la Marele Canal pentru a nu fi văzut de alte persoane şi a răspuns la telefon.

- Reese.

- Unde eşti? Nu ai uitat că trebuie să ne întâlnim la AquaKnox la opt, nu? a întrebat Reese, sunând iritată, dar păstrându-şi vocea la un nivel calm şi normal.