Mâna omului mort

Capitolul XXXVII

Capitolul XXXVII

„Haide, Arrington, poţi să faci asta," s-a încurajat Asher, deschizând uşor uşa dormitorului surorii sale şi închizând-o la fel. „Nu este cu nimic diferit de ceilalţi tâmpiţi din acest oraş care salivează după sora mea. Poate că este bogat, dar nu înseamnă că se cacă aur. Şi cei îmi pasă că este atât de al dracu' de înalt şi că zâmbeşte ca Cary Grant?"

Asher a oftat. Chiar l-a comparat el pe Lukas Halstein cu Cary Grant?

„La dracu'!"

Şi-a încheiat cămaşa în pătrăţele negre şi roşii, apoi şi-a aranjat gulerul într-o încercare de a arăta că „nu dă doi bani că el este Lukas Halstein. Eu încă sunt bărbatul casei.". Tăcut, a coborât şi şi-a dres glasul zgomotos când a ajuns aproape de ultimele trepte.

Lukas şi-a fixat privirea pe scara din lemn de stejar, iar umerii i s-au lăsat când a văzut că se uita la greşitul Arrington.

Vikingul a mărşăluit către Asher cu paşi mari, înainte să fure o privire spre etajul de sus, sperând să vadă un alt Arrington.

- Va coborî într-un minut, a răspuns Asher cu o voce încordată, răspunzând la întrebarea tăcută. Presupun că nu ai nici un hotel prin Louisiana, nu-i aşa?

Lukas şi-a încordat buzele, înţelegând aluzia deloc subtilă a lui Asher.

- Nu plec. Decât dacă ea îmi va spune altceva, a fost replica lui tăioasă.

- Da. Asta m-am gândit că o să spui, a zis Asher, buzele răsucindu-se într-o grimasă.

Au început să se măsoare reciproc, în timp ce Asher a apucat spirala de la capătul balustradei. A regretat instant decizia sa de a coborî toate treptele, deoarece era forţat să îşi întindă şi să îşi ridice capul ca să compenseze pentru diferenţa de înălţime. El era mult mai scund decât înălţimea lui Lukas, dar cel puţin avea fibră musculară. Asher avea trupul unui atlet împreună cu virilitatea şi îngâmfarea ce acompania un asemenea trup.

Asher s-a uitat la capul scărilor, înainte să se uite la Viking.

- Putem purta o discuţie? a întrebat, făcând semn spre uşă.

Lui Lukas nu trebuia să i se spună de două ori, urmându-l pe Asher care se îndreptase spre veranda din faţa casei.

Alcee stătea rigid şi încordat lângă Fordul lui alb, ce era parcat lângă scuza de camion a lui Asher. Acesta s-a apropiat de Asher şi Lukas imediat ce i-a văzut pe veranda prost iluminată. Cei trei bărbaţi despre care Rose a spus că făceau parte din garda ei şi a lui Lukas personală, au format un semicerc în jurul lui Alcee lângă maşini. Cei trei bărbaţi impunători au rămas pe poziţia lor, privindu-i pe Lukas şi Asher cu un aer de nonşalanţă.

„Nenorociţi aroganţi," a dedus Asher. Avea o mare problemă imaginându-şi-o pe sora lui înconjurată de muşchi angajaţi. Dar Rose spusese că erau o necesitate de neevitat.

- Eşti în regulă, omule? a întrebat Alcee cu vocea sa adâncă, atunci când se afla doar la câţiva paşi de Asher.

Şi deşi întrebarea lui era menită pentru Asher, Lukas avea atenţia sa completă.

Asher şi-a băgat mâinile în buzunare şi şi-a ridicat umerii.

- Da, omule. Totul este în ordine. Nimic ce nu pot mânui, a spus cu un ton amabil.

- Eşti sigur? a întrebat bărbatul lup, neconvins.

S-a uitat urât la Lukas de parcă acel simplu act putea să îl facă pe Viking să se ferească. Nu avea nici un pic de speranţă.