Mâna omului mort

Capitolul XIII - prima parte

Capitolul XIII

Rose era recunoscătoare că uşa care dădea în bucătărie era localizată în cel mai îndepărtat şi izolat colţ din sala de mese, altfel ar fi fost obligată să îşi croiască drumul spre masa ei, prin mulţimea de oameni incredibil de frumoşi şi îmbrăcaţi remarcabil de sofisticat. Era de asemenea bucuroasă că nu purta pantofii aceia cu toc extraordinar de înalt şi subţire sau s-ar fi împiedicat de propriile sale picioare. Şi-a trecut mâinile peste partea de jos a rochiei, întinzând micile cute înainte să se îndrepte spre Nadine, care era la una din cele cinci mese de lângă podium, unde un grandios pian stătea ca piesa centrală.

- Unde ai fost? Credeam că erai în spatele nostru? a întrebat-o Nadine, imediat ce Rose a ajuns la masa unde Nadine şi Rene stăteau.

- Marcus Bianchi, a răspuns dându-şi ochii peste cap.

O strălucire neastâmpărată a apărut pentru o clipă în ochii lui Nadine, înainte să o lovească pe Rose uşor pe umăr.

- Cred că cineva te place, Ro.

La afirmaţia aceasta, Rose a pufnit într-un gest deloc potrivit pentru o domnişoară.

- Te rog, acel tip nu este capabil de a avea sentimente decât pentru sine. Oh, oh şi preţioasele sale trei stele.

- Crede-mă, Rose. Marcus Bianchi nu este cineva cu care să te joci. Dacă aş fi în locul tău, m-aş lipi de el mai rău ca un prosop ud de un cui. Dacă vrei să ai o carieră în sectorul bucătăriei rafinate, Marcus Bianchi este tipul tău. Te poate învăţa un lucru sau două în bucătărie sau poate chiar şi în afara ei, dacă înţelegi ce vreau să spun? a zis Nadine, sprânceana ei perfect pensată ridicându-se, în timp ce a împuns-o pe Rose în coaste.

- Yuck! Aş prefera să curăţ toaletele din închisoare pentru restul vieţii decât să lucrez cu acel bastard arogant! a zis Rose scârbită.

- Gândeşte-te puţin, Rose. Unde poţi să găseşti un tip atrăgător care este putred de bogat şi ştie cum să îşi gătească drumul în pantalonii unei fete? a continuat Nadine să o împingă.

- Las-o baltă, Nan, nu mă interesează Marcus Bianchi! Nu sunt interesată de bărbaţii care tratează femeile de parcă sunt obiecte, a şoptit. De fapt, nu sunt interesată în nici un bărbat. Punct. Nu plănuiesc să mă căsătoresc, oricum. Deci care este rostul?

- Oh, zău? a întrebat Nadine batjocoritoare înainte să o apuce pe Rose de umeri şi să o întoarcă cu spatele la ea pentru a vedea bărbatul care se apropia de ele. Atunci ce plănuieşti să faci cu acel titan de bărbat?

Rose şi-a simţit temperatura corpului crescând, în timp ce se uita la Alcee, care arăta fercheş într-un tricou gri care îi îmbrăţişă abdomenul, pantalonii de stofă negri, bocancii din piele de un maro închis şi o jachetă din catifea neagră. Ochii lui s-au luminat când i-a întâlnit privirea lui Rose, continuându-şi drumul spre aceasta cu două pahare de şampanie în mână.

- Ai reuşit! a exclamat încântată, salutându-l pe Alcee, care i-a oferit unul din paharele pe care le ţinea.

- Nu aş fi lipsit pentru nimic în lume! a răspuns cu o voce răguşită.

Nadine a lăsat să îi scape un mic, dar foarte feminin ţipăt de lângă Rose. Alcee s-a uitat curios la aceasta şi ea s-a folosit de această oportunitate pentru a se introduce, din moment ce Rose era prea ocupată uitându-se urât la ea pentru a o face.

- Sunt Nadine, a zis bruneta întinzându-şi mâna spre Alcee.

- Alcee. Alcee Chevalier, a zis dând mâna cu Nadine. Sunt un vechi prieten de a-l lui Rose şi fratelui ei din Louisiana.