O șansă

Împarte povara

Mara și cu Dan chiar au plecat, iar eu am realizat că sunt singură în casă, doar cand am ajuns la parter și nu am dat de aceștia. Am mancat, m-am spălat, mi-am făcut părul și m-am întins pe canapea, după ce m-am relaxat în felul meu, în camera mea. Adică am dormit și am încercat să uit ce mă apasă. Ori să ignor că nu am înaintat în proces, din contră, am rămas la mijloc și nici să mai încerc din nou nu aș dori. Pentru că îmi este greu și sunt o fricoasă uneori. Cu trauma mea, mă tem.

Nu găsesc nimic interesant la tv, așa că mă decid să arunc o privire pe telefon. Dar intru mai degrabă la galerie și mă uit lung, la o poză CU ȘTEFAN. Îmi este așa dor de el. Sper că o să discute cu mine data viitoare. 

Mă îndrept spre geam și privesc spre casa de alături, a vecinilor nostri. Se pare că este beznă. Nu sunt nici ei prezenți. 

Ar trebui să-i sun? 

Poate am vrut eu să iasă, dar îmi fac griji. E o oră tarzie, știu că așa mai fac ei, dar tot nu pot să mă împac așa usor cu ideea. 

Vreau să formez numărul Marei, dar primesc un apel în secunda următoare și răspund, din greseală. Se pare că este David, un coleg de la firmă și un prieten apropiat. Însă, de ce mă sună la ora aceasta ??

-Alo, David, s-a întamplat ceva? 

Îl întreb panicată, iar pe fundal nu aud decat voci enervante care strigă, muzica puternică pe care nu o pot suporta, se pare că este o melodie care mă irită și după, vocea lui :

-Nu am dorit să te deranjez la ora aceasta, dar am văzut-o pe Mara aici. Și nu era singură. Mă poti auzi ? 

-Mara, Mara este cu tine? Unde e? Mă poti lăsa să-i spun ceva? 

Îl întreb, dar peste cateva secunde se întrerupe și mă holbez la telefon furioasă : 

-Ce tot are? Nici măcar nu am vrut să închid! 

Vreau să-l sun, deci o fac, nu răman cu intenția și îmi răspunde în final. De data asta, e afară, pot auzi cum merge de unul singur și încep pe un ton panicat : 

-Unde e Mara, David? Apreciez că ai vrut să-mi spui, chiar îți răman datoare. UNDE ESTE ? MAI E CU TINE, ERA SINGURĂ? SPUNE CEVA TE ROG! 

-Elisabeta, te poti calma mai întai? Am văzut-o mai devreme, însă a izbucnit un scandal în club și s-au terminat lucrurile urat. A plecat, nu era singură. Cred că sunt pe drum cei doi. 

-Cum adică, un scandal? Cine a început ? 

-Nu am de unde să știu, eram prezent, dar nu acolo unde s-a întamplat. Îți dai seama că noaptea a fost distrusă. Eram cu niste amici, ei au plecat. Am vrut să te anunț, mai ales că știu cat îți este de dragă Mara. 

-Mulțumesc, David, însă mai mult îmi fac griji acum. Era bine ? 

-Da, era, ea cel puțin. Deși a băut nu glumă. Abia se ținea pe picioare, era ajutată de cineva. Parcă era fratele ei, mi-ai zis că are unul. 

-Chiar îți mulțumesc din suflet pentru că te-ai gandit să-mi zici. Ne vedem maine la muncă. Noapte bună. 

Închid înainte să încep să plang și mă las pe canapea, cu lacrimi în ochi. Doar din cauza mea. Dan a simțit el ceva. Nu am dorit să se ajungă aici. Mă simt așa rău, chiar nu trebuia să o trimit pe Mara în locul meu. SE PARE CĂ IANCU MĂ PROVOACĂ SĂ-I RĂSPUND ȘI CAT DE CURAND, O SĂ-ȘI PRIMEASCĂ O REPLICĂ PE MĂSURĂ. 

NU AR TREBUI SĂ MĂ MAI IRITE CU PURTAREA LUI. 

Încerc să mă calmez, să nu mă mai gandesc și sar peste măsuță, cand aud zgomot în grădină. Deschid ușa uitand de maniere și Dan se uită spre mine roșu la față, e plin de lovituri și are hainele rupte :