O șansă

Greșit, dar intens

M-am întors acasă, dar tot îmi aduc aminte de faptul că l-am rănit pe David. I-am spulberat visul legat de mine și acum probabil mă vede cu alți ochi. Deși am crezut că nu voi avea de suferit cand am decis în trecut regulile, se pare că nu este ușor de îndeplinit în prezent totul. 

Stau pe canapea, cu o cană de ceai în mană și Mara este alături de mine, dar se uită la tv : 

-Cam liniște totusi. În afară de tv, serios soră, te uiți la desene? 

Pare Dan plictisit deja, dar Mara îi zice pe un ton rănit în următorul moment : 

-Ce ai tu, dacă mă cred încă un copil? Bine, nu mai sunt, dar tot îmi plac desenele. TU NU AI DESENE FAVORITE? 

-Nu prea mai am soră. Nu sunt ca tine. 

-Da, sigur, nu ești Dan. Uneori mă întreb cum ești, dacă tot ești diferit. 

Zice Mara fără să fie atentă la fața lui Dan care se schimbă pe măsură ce ea dă din gură : 

-Dan, fratele lui Iancu dorea să vorbească cu tine. Nu știu de ce. 

Îl anunț eu, iar Dan pare surprins, cu toate că devine luminos la chip : 

-Ești sigură? Dacă e așa, poate ar trebui să-i fac o vizită. O să aflu ce dorea, mai schimb o vorbă cu el ca între tipi. 

-Și mă lasi pe mine singurică? Trebuie să vin cu tine frate. 

-Lasă MARA, SUNT SIGUR CĂ LUI IANCU NU ÎI ESTE DOR DE TINE ȘI NICI DRAG DE FAȚA TA. ÎN PLUS, EȘTI CU ELISA. NU MAI CĂUTA UN PRETEXT. 

-Frate, de ce nu vrei să te însoțesc? Serios, ai ceva de ascuns? 

-Mara, ce tot este cu tine? NU ASCUND NIMIC. NU VREAU SĂ TE VEZI CU INDIVIDUL IANCU. 

-DAR EU VREAU SĂ MĂ VĂD CU EL. DE CE TREBUIE SĂ-TI CER ȚIE VOIE? NU MAI SUNT MINORĂ, NU MAI SUNT UN COPIL. 

-Nu mi se pare în regulă să mergi la el în casă. EU SUNT BĂRBAT TOTUSI. POATE INTERPRETA ÎN ALT FEL GESTUL TĂU. 

-Dan, frate, el oricum știe că îmi place de el. NU CRED CĂ ESTE AȘA PROST. 

-Soră, de ce nu renunți doar? Chiar vrei să-l ai pe bărbatul ăsta? Și după ce ? 

-Este treaba mea frate. Mă schimb și vin. SĂ NU PLECI FĂRĂ MINE! DACĂ PLECI, MĂ SUPĂR RĂU. 

Dispare Mara sus, probabil vrea să poarte ceva mai frumos pe ea și Dan se apropie de mine negru la față : 

-Elisa, Mara m-a zăpăcit toată ziua. Tu de ce ești tăcută? Ai pățit ceva? 

-Nu, nu îți face griji. Doar că mi se pare că l-am rănit pe David. 

-David? E cel care ne-a adus cu masina, nu? 

-Da, chiar el este. Se pare că vrea o relație cu mine. DAR EU NU DORESC ASTA. I-AM ZIS DOAR CĂ POT SĂ-I SATISFAC DORINȚA FIZICĂ, DAR NU VREA. 

-Totusi pare un bărbat serios. În ziua de azi toți sunt după aventuri doar. 

-Ei bine, Dănuț, și eu fac parte dintre aceia. Nu mă pot implica într-o relație. NU VREAU SĂ TRĂIESC PE PIELEA MEA, VIAȚA MAMEI. TE ROG NU MAI ÎI LUA PARTEA. 

-Știu că este faza cu tatăl tău, dar David nu este așa. Poate ești prea dură cu el. 

-Nu este, ai dreptate. DAR NICI EU NU SIMT CA EL. 

-Dar cum simți, Elisa? Ce simți mai precis? Mereu îți impui limite, ești sigură că înțelegi prin ce treci? 

-Te rog Dănuț. Poate ai dreptate. Dar nu îmi voi schimba gandirea. Nu pentru un bărbat. AM SPUS CĂ NIMENI NU MERITĂ.