O șansă

Planuri și dispreț

Când m-am întors acasă, Mara mă aștepta cu sufletul la gură. Am lăsat deoparte jucăria luată pentru Ștefan, nu am putut uita de mașină, după care i-am zis pe un ton obosit : 

-David a aflat de la tine că am fost cu Iancu. E atat de supărat și de rănit, încat are impresia că o să uite dacă își cheamă țațe în birou. L-am prins cu una, dar nu părea că se bucură de prezența sa. Mara, eu cred că trebuie să-i apari în cale și să-l înfrunti. 

Mara se schimbă la chip și îmi zice pe un ton feroce : 

-Este încă la firmă? 

-Eu cred că mai e. Alonzo îi oferă sfaturi, ori ar trebui. Doar nu ai de gand să dai buzna acolo? 

-Ba asta voi face, Elisa. Nu am de ales, mai bine să mă creadă o needucată, decat una căreia nu-i pasă de el! Nu vreau să-l pierd în favoarea altei fufe. 

Îi fac loc și o privesc uimită. Mara se încalță, își dă părul din ochi, după care îmi zambeste și deschide ușa : 

-Îl voi aduce în bratele mele, ELISA. Îi voi oferi tot ce trebuie, tot ce are nevoie. TREBUIE SĂ MĂ CREADĂ. SUNT SINCERĂ ȘI SUNT DISPERATĂ! 

Închide ușa după aceasta, iar eu mă descalț și îl caut pe Ștefan cu privirea, dar nu îl văd. 

Mă îndrept spre trepte, după care mă grăbesc spre camera lui, dar cand intru în încăpere dau cu privirea de Dan, care stă langă Ștefan, pe un scaun, adică langă patul lui și îi veghează somnul. Nu scot un sunet, însă Dan mă aude și se întoarce spre mine cu fața : 

-M-am speriat o clipă! 

Îi zic în șoaptă, iar Dan zambeste spre mine și îmi face semne cu mana : 

-De ce ? Oare credeai că nu avem grijă de el? 

-Mă schimb și eu de haine. Mă spăl. Vorbim după. 

Dan mă aprobă, iar eu mă asigur că nu fac zgomot și intru în camera mea. Îmi arunc hainele pe marginea patului, îmi scot unele de stat prin casă, îmi prind părul în coadă și fug în baie. Mă spăl repede pe maini, după care îmi iau papucii pufoși în picioare și alerg din nou. Nici măcar nu îmi este foame. Îi trimit un mesaj lui Alonzo și îi cer să-l țină pe DAVID CU EL, PÂNĂ CAND MARA APARE. AM BAFTĂ, FIINDCĂ ALONZO ÎL VEDE ȘI ÎMI RĂSPUNDE ÎN ACELAȘI TIMP : 

„ Crezi că altă treabă nu am și eu? Oare cat durează ? Deja m-a zăpăcit de cap, nu vrei să-l dădăcești tu? " 

Chicotesc singură și îi tastez mai senină ca niciodată la chip : 

„O să-ți răman datoare. E pentru Mara, nu îți pasă deloc? Vrei să-i aducem împreună sau nu? Merită să fie fericiți. În plus, eu susțin iubirea !" 

Mă întreb de ce am scris la final așa ceva și vreau să șterg mesajul, dar Alonzo îl vede înaintea mea. Îmi tastează cu un ranjet larg, sunt sigură și mă facă să mă simt mai mică :

„Bine, dar nu uita de planul cu Raul. Dacă ești singură cu Dan, poți profita de moment. Deci înseamnă că ești o romantică în secret? Sincer, îmi place să aud asta, aș fi vrut să-ți văd fața în aceste clipe. " 

Înghit în sec și Dan se furișează în spatele meu. Înainte să-l simt, îmi ia telefonul din mană și aruncă o privire la ecran curios : 

-Deci păstrezi legătura cu Alonzo, nu voi cerceta mesajele. DAR I-AM CITIT NUMELE. ALI E SIGUR DE LA ALONZO, NU MĂ POȚI PĂCĂLI. 

Zâmbesc deși mă simt cu musca pe căciulă și Dan îmi înmanează telefonul în secunda următoare : 

-Unde e sora mea? Iar a fugit să caute bărbați?