O șansă

Fericirea există

Într-o zi călduroasă de vară, în apropierea unui parc

-Am făcut bine să ieșim și noi, nu crezi? 

Îl întreabă Mara pe David, soțul ei,dar el fuge după fiica lor Nectaria, fiindcă are o plăcere neobișnuită să-și obosească părintii și nu prea este atentă la ea : 

-Corect, sigur că așa este. Soțul meu este un soț bun, un model aș zice și un tată de nota zece. Chiar și în acest moment, el are grijă de copil, iar eu mănanc înghețată și mă uit la cei doi! Oare cu cine seamănă însă Nectaria? Parcă este prea energică pentru amandoi. Oare așa era David în copilărie și nu vrea să-mi spună ? 

Vorbeste Mara de una singură, până cand revine langă ea David, cu tot cu copil. Nectaria este fericită toată și întinde manuța spre înghețată, însă Mara știe că nu îi poate da mai mult de o guriță fiindcă s-ar putea să ajungă cu ea la doctor. Totuși Nectaria este un copilas sensibil, chiar dacă are atata energie : 

-Oare nu crezi că ar trebui să stăm pe o bancă? Mă doare spatele deja! Nu mai zic de cap. 

Se vaită David cu mana la frunte, însă o ține de mană pe Nectaria, care se gandeste cum să le mai mănance zilele părintilor săi. 

-Uite soțul meu drag, ia tu restul. Mă ocup eu de fetița noastră. 

Se schimbă Mara din senin, îi lasă lui mare parte din înghețată și se apleacă spre Nectaria cu un zambet larg pe chip : 

-Vrei să te ducă mami la locul de joacă? O să te supraveghez, iar acolo vei găsi alți copilasi de varsta ta. Sigur te vei distra la maxim. 

-Vreau la leagăn mami! 

Îi răspunde Nectaria cu avant în voce, iar David zambeste mulțumit și se îndreaptă de spate : 

-Atunci să mergem frumoasele mele. 

O iau la picior toți trei, ca o familie reușită cred aceștia și chiar sunt. Poate că au trecut prin întamplări mai puțin plăcute, dar nu au renunțat să se iubească. Deși au doar un copil, pe moment, nu se gandesc să rămană doar la unul. Atat Mara, cat și David, s-au maturizat în această perioadă. Mara după ce a avut prima sarcină, când a devenit mamă, iar David avand grijă de familia lui, dar și de persoana, femeia, pe care a rănit-o candva. Nu a dorit să pornească relația lor cu stangul, dar acum sunt fericiți împreună. Iar ei știu că fericirea nu o întalnesti la tot pasul, tocmai de aceea trebuie să-și apere familia și să fie uniți. Nectaria nu a făcut decat să-i lege și mai tare, dar nu cu forța. Nectaria și nu doar ea, este rodul iubirii dintre părintii ei. 

În vacanță, la un hotel de lux din Paris

-Acum că am plecat, parcă mi-e dor de Nectaria și de năzbâtiile sale. 

Se gandește Dan la nepotica lui, iar Raul se ridică în capul oaselor obosit : 

-Cred că glumesti! Acea fetiță este un pericol, mai ceva decat Denis din acele filme sau cum îl chema. 

-De ce oare? Noi nu putem să avem acea bucurie, de a ne întemeia o familie, dar putem lua parte la ea. Sora mea este mamă, iar eu sunt fratele ei și am o relație de sange și stransă cu Nectaria. Adică știu că nu te pricepi la copii, dar tu ai spus că vrei în vacanță! Ai sugerat Paris, dar nu stăm aici doar la hotel! Vreau să ieșim, să ne plimbăm. 

-Uneori îmi este dor de Iancu, Dan. Am avut doar un frate și acum sunt singur. Cu ai mei nu mai țin legătura și s-a răcit relația cu aceștia. Însă Iancu mereu a fost acolo pentru mine.