O șansă

Regrete tarzii

Am părăsit hotelul în urma lui Iancu, dar la o oră diferită. Nu am vrut să atrag atenția și am încercat să ajung mai repede la mașină. În drumul spre casă nu m-am gandit decat la Ștefan, din nou. Le voi cere lui Dan și Marei să meargă mai repede la medicul de familie și să îmi aducă de acolo ceea ce îmi trebuie pentru adoptie. De la mine am deja, în cazul meu e totul rezolvat. Nu mai pot să aman. Orice zi este o tortură pentru mine și la fel e pentru Ștefan, care sigur vrea să-l iau de acolo cat mai curand. 

Voi scăpa de etapa de evaluare, dar tot trebuie să mă văd cu responsabilul lui Ștefan. Voi avea întalniri cu el, sau ea, dacă e doamnă sau domn nu am idee încă. Ștefan va putea să petreacă mai mult timp, cu mine. O să mai aștept decizia instanței. Aici o să fie din nou greu, dar nu pot să renunț chiar dacă o să mai dureze cateva luni. 

Cobor din mașină și încerc să nu privesc spre casa de alături. Oare Iancu a ajuns ori mai stă și umblă haihui prin oras? 

În grădină se pare că este fratele lui, care sapă pămantul, nu știam că îi plac florile, cred că o să planteze ceva. 

Mă opresc în dreptul ușii, ciocănind la ușă, mai ales că aud de aici vocile celor doi frați, se pare că se ceartă. NU ȘTIU DIN CE MOTIV. DE PARCĂ NU ESTE DE AJUNS CĂ ÎI AUD, NU SUNT SINGURA. FRATELE LUI IANCU ÎȘI RIDICĂ PRIVIREA ȘI SE ÎNDREAPTĂ DE SPATE, FIIND CU OCHII PE MINE ÎN ACEST MOMENT : 

-Oare ce tot se petrece în casă? 

Mă întreabă și mă uit spre acesta jenată, dar nu pot să mă abțin : 

-Iancu, fratele tău, este acasă? 

-Da, este. De ce întrebi? Iar s-a purtat urat cu tine? 

-Nu, am întrebat așa. Îmi cer scuze pentru zgomot. O să aflu ce se petrece și sper să-i calmez pe frați. 

-Ai face bine, sper că nu se bat, nu? 

-Sigur că nu! Dan nu dă în sora lui, niciodată nu a ridicat mana la ea. Iar Mara, deși are gura mare, nu ar îndrăzni să se lege de fratele ei în acel mod. 

-Poate e din cauza acelui tip. Am văzut pe cineva plecand mai devreme. Cand eu ieșeam, el fugea cat mai departe de casă. 

LA CINE SE REFERĂ? 

Încerc să nu mă stramb și tresar cand ușa îmi este deschisă. Dănuț pare șocat să mă vadă și fratele lui Iancu, îl salută scurt : 

-Bună, Dan, e totul în regulă la tine? 

-NU PREA ESTE. NU VREAU SĂ VORBESC. MĂ SCUZI. 

Îi răspunde Dan pe un ton sec și mă bagă în casă, fără să mai fie politicos cu vecinul. Mara se apropie de noi cu o privire îngrozită, observ că este roșie la față, probabil a plans din cauza lui Dan : 

-Unde ai fost Elisa? Se pare că s-au întamplat multe! 

Îmi zice Mara pe un ton frustrat, iar Dan se uită spre ea dur : 

-Nu mai încerca să te aperi, nu pot să cred! Poate eu nu am fost prezent, dar cum să faci așa ceva? Nu îți este rușine? 

-Dar nu este vina mea! Tu unde erai frate? Pe unde umblai la acea oră? DE CE NU TE-AI ÎNTORS ACASĂ? DE UNDE SĂ ȘTIU CĂ VOI PRIMI O VIZITĂ? NICI MĂCAR ELISA NU ERA, DE CE NU TE GANDESTI CĂ ERAM BEATĂ ?! 

Urlă ea la fratele ei și Dan face un pas spre aceasta, de parcă vrea să-i tragă una, DAR NU O FACE. DOAR O APUCĂ DE BRAȚ ȘI ÎI CERE DIN PRIVIRI SĂ FIE SINCERĂ CU MINE : 

-Eu am fost la un hotel. le spun celor doi fără să mă ascund și Mara devine palidă la chip : 

-Singură sau cu cineva?