O șansă

Furie și întrebări

Parchez mașina în dreptul casei, deși nu am vrut să accept că zgomotul acela vine de la noi. Se pare că muzica bubuie puternic, iar Alonzo îmi aruncă o privire în secunda următoare, una iscoditoare : 

-Sper că nu ți-au intrat hoții în casă și ascultă muzică ? 

Se leagă de viața mea și înghit în sec. El coboară primul, înainte să-i zic una și mă îndrept de spate, fără să am curaj. Cat timp intru în transă, Alonzo apare în dreptul portierei și îmi ciocăne în geam enervant : 

-Nu cobori? Știam eu că ai ceva de ascuns. Nu pari genul de femeie rece totuși. 

Încerc să-l ignor și cobor, deși prefer să fug de acesta și de tot. DAR NU POT. NU SUNT O LAȘĂ. PENTRU ȘTEFAN: 

-Am uitat să-ți spun un lucru. 

Îmi dreg vocea, iar Alonzo se răsucește spre mine,nu e de ajuns că se sprijină de masina : 

-Că asculti muzică așa tare și că nu o oprești ? 

Parce îmi râde în față, dar îmi păstrez calmul și îi răspund zambind  : 

-Stau cu două persoane în casă. Sunt  frate și  soră. Amandoi muncesc și îi consider parte din familie. 

Alonzo pare derutat după ce termin de vorbit și vreau să mă explic, dar ușa de la casa de alături se deschide îndată. Îmi stau vorbele în gat în clipa în care IANCU iese gătit pentru o distracție cel mai probabil și îmi face cu mana. 

-Cred că este o glumă. Ți se pare amuzant cumva? Mie nu. 

Îmi zice Alonzo pe un ton agasat, dar eu mă uit spre Iancu în continuare, mai ales că se apropie de noi și că ne poate auzi : 

-Acesta e adevărul. Am vrut să-i ajut. Plăteau o chirie scumpă în altă parte. CE E AȘA GREȘIT? 

-Cine ascultă muzică în halul acesta? Asta e gresit, să nu-i respecti pe cei din jur! 

Îmi spune mai pornit ca înainte și Iancu se postează langă masina, fiind amuzat de ceea ce vede : 

-Vecina, ai cumva o problemă, te pot ajuta? 

Se bagă Iancu între noi și Alonzo își varsă nervii acumulati pe acesta : 

-Dumneata cine mai ești ? Ești vecin, asta pot să înțeleg, dar ce te interesează ce facem noi, de fapt, ce vorbim? 

Iancu se întunecă la chip și se uită urat la Alonzo : 

-Dar tu cine te crezi? Să apari din senin și să te legi de vecina mea dragă și inocentă ?! 

-Inocentă? spune Alonzo pe un ton șocat, iar eu trag aer în piept și intervin în discutie : 

-Iancu, poți să te duci unde doreai să ajungi? TE ROG. NU ESTE NEVOIE SĂ MĂ APERI. ÎN PLUS NU AI DE CE. NU SE ÎNTAMPLĂ NIMIC. 

-Ești sigură, Elisabeta? Poate ai venit cu el, dar nu îmi place deloc situația! Eu răman, de fapt, ce se petrece? Tu cine ești? 

-E iubitul tău? 

Vrea Alonzo să știe de la mine și MĂ PREGĂTESC SĂ SPUN NU, DAR IANCU îi dă replica fioros : 

-Și dacă sunt, îți pasă? Elisabeta nu este singură și nimeni nu vorbeste așa cu ea! Ai grijă domnule arogant. 

-Nici măcar nu îmi pasă cine ești, eu am venit cu o treabă importantă. DAR M-AM LĂMURIT DEJA. POȚI SĂ STAI CU IUBITUL ȘI CU CEI DIN CASĂ, EU AM PLECAT! 

Vrea Alonzo să treacă pe langă mine și Iancu zambeste mulțumit, dar îl prind de braț sub privirile lui Iancu : 

-Te rog, nu pleca! Vreau să intri în casă, să-i cunosti pe ei. TE ROG, NU ESTE NIMIC AȘA CUM PARE.