O șansă

O belea pe capul meu

-Mai aveți alte nelămuriri? îi întreb zambind, cu toate că m-am săturat de mutrele lor și încerc să fiu cea mai drăgălasă din jur deși nu îmi stă în fire. 

Aceștia vorbesc între ei, în limba lor, pe care o știu, doar am fost nevoită să o învăț. Mai ales că persoane de acolo, ne-au ales firma și au dorit să rămană alături de noi. Trebuia să-i impresionez într-un mod, să le ajung la inimă : 

-Ideile sunt bune, cred că mai trebuie lucrat la prezentare. Mi se pare cam slabă. 

Îmi răspunde cel care a fost trimis să-mi declare război, fiindcă tot se leagă de mine și de firmă, de cand a sosit : 

-Domnule ... 

Mă opresc, deoarece nu știu cum îl cheamă, am uitat deși s-a prezentat mai devreme. CUM POT SĂ MĂ FAC DE RÂS ATAT DE USOR ? 

-Alonzo. E prea greu de ținut minte? Ori doriți să-l scriu pe o hartie? 

Pot să-l alung de pe scaun și din cameră ? 

-Mă scuzați, nu eram sigură, așa că am spus să mă opresc. Nu doream să vă zic numele gresit. 

-Sunt sigur că așa este doamnă ELISABETA. 

Mă provoacă el parcă și David își drege vocea în secunda următoare, înainte să-mi pierd controlul : 

-Și, în rest, e în regulă? 

-Da, este, dar tot nu trebuie să uităm de punctul slab. Poate distruge în timp. 

-Am înțeles deja domnule Alonzo. Vom lua măsuri imediat. Vom face o nouă prezentare. Mai stați nu,în oras? O să terminăm în cel mai scurt timp! 

-Nu o spun să atac pe nimeni. IDEILE SUNT FRUMOASE, UNICE. DAR CU O PREZENTARE AȘA PE LANGĂ SUBIECT, VOR FI PIERDERI. TREBUIE SĂ ATRAGEM CLIENTI, NU SĂ-I PLICTISIM. 

-Și noi gandim la fel domnule. Se pare că trebuie să discutăm cu echipa care a făcut prezentarea. O să fie o zi lungă pentru noi, dumnevoastră doriți să mai stați, ori vă pot oferi ceva de băut ? 

-A fost un drum lung, sunt sigur că echipa mea e obosită. Ne-ar prinde bine să plecăm puțin. DOAR AM TERMINA CU MUNCA PE MOMENT. 

-Așa este, vă rog să mă urmați atunci! O să vă arat cel mai bun loc din oras. 

După ce David mă salvează și iese cu mare parte din ei din încăpere, mă las pe scaun furioasă la culme. 

CINE SE CREDE ACEL ALONZO? 

CUM MĂ POATE TRATA ÎN FELUL ACELA? 

Poate a fost și vina mea, dar a fost prea dur. CE FEL DE BĂRBAT E AȘA? 

Beau apă din pahar și văd că îmi tremură mâna. Nu vreau să mă vadă nimeni. Încerc să mă ridic, dar nu simt că am putere. 

Îmi scot o batistă din buzunar și mă șterg pe frunte cu ea, se pare că am sudoare de la atata stres. 

Închid ochii, fără să știu că telefonul lui Alonzo a fost uitat pe masă. Tresar cand îi aud soneria și aproape că îmi mușc limba : 

-Ce tot, nu este telefonul meu! 

Mă uit ciudat spre telefon și fiindcă nu pot să mă abtin, arunc o scurtă privire. Este unul scump, aproape ultimul model : 

-Cine a plecat fără telefon? 

Mă întreb singură și citesc numele de pe ecran. 

-Ma-Ri? 

Îmi trec limba peste buze și încep să râd amuzată de situație.