O șansă

Te voi găsi

Media Alonzo

Peste cinci ani

Vară spre fericirea mea, este anotimpul care mă face să mă simt vie. Iar de data aceasta, am de gand să-l găsesc pe soțul meu dispărut de atâția ani și să-l aduc la fiul lui, căruia i-am povestit despre acesta. 

Da, Ștefan știe că Alonzo este tatăl lui. Nu a fost trist, din contră, a fost bucuros să afle adevărul. Tot eu a trebuit să fiu langă acesta, pe parcursul anilor. Am crezut că acea casatorie a noastră nu avea să se termine în felul acesta. A plecat fără să-mi ofere vreo explicație despre acțiunile lui, dar nu îl urăsc. Nici măcar, nu consider că este de vină. Sună aiurea pentru voi? Ei bine, pentru mine, nu. Mă îndrept spre patruzeci de ani, mai am până acolo, sunt în treizeci și ceva, deci nu mai pot gandi ca în tinerețe. 

În toți acești ani, am dat vina pe mine. Pentru că mă consider vinovată. Dacă mi-aș fi iubit bărbatul, nu ar mai fi plecat, luandu-si lumea în cap. 

El a încercat mereu să fie langă mine, iar eu am pus ziduri peste ziduri, să mă apăr până și de privirea lui uneori. 

Ce a fost în capul meu? 

Când l-am pierdut, când a plecat, am crezut că totul e pierdut. Doar Ștefan a înțeles prin ce trec în mare și m-a ajutat să merg înainte. Aici, pe pămant, Ștefan a fost. Dar știu că a mai fost înaintea fiului nostru și voia Lui. 

Nu a fost ușor. Lunile au devenit ani, iar inima mea a început să sangereze din nou, dar nu din cauza acelei traume, peste care consider că am trecut. M-am acuzat de multe ori de una singură în noapte că nu am fost capabilă să fiu ceea ce își dorea Alonzo, soțul meu, cu toate că el a venit cu inima deschisă la mine. 

Mă doare cumplit. 

Atâtea amintiri făcute cu restul, cu fiul nostru, dar fără el, încat nu vreau să mă mai uit la albumul plin cu poze. Nu mă plang, dar nu este ușor, să rămai fără acea persoană. Poate nu erai conștient cat de mult o iubești, iar după, cand ea a decis să plece, te-ai trezit la realitate. Așa a fost și cu mine. 

Noaptea îmi aduc aminte de prima dată cand l-am întalnit. În birou. Cand m-am contrat cu el. Cand doream să-i trag una și să dispară de acolo. CE GANDURI STUPIDE AM AVUT! Mie îmi plăcea să am un bărbat în jur,cu care să am ce să discut. Nu am vrut să recunosc. Nu am vrut să-mi înțeleg inima. Nu am dorit să simt. Am fost o căpoasă, iar pentru asta, sunt singură acum. Singură în sensul că soțul îmi este undeva prin Italia, iar eu tot aici, deși parcă a fost ieri.

Încă am cosmaruri cu acea noapte. Acea noapte înainte ca el să dispară din viața mea. Nici măcar nu s-a atins de mine. Nu mi-a cerut niciodată nimic necuviincios, doar să-mi permită să mă cunoască, iar eu poate, să fac la fel cu el. Totuși, nu am dorit să-i fac pe plac. Am greșit enorm față de Alonzo. Nici măcar nu mai știu de cate ori am plans fără să fiu văzută de cineva. Am vorbit cu mama la mormant și i-am spus ce mă apasă.

 La muncă totul merge frumos. Însă toate acestea nu pot să-i alunge amintirea lui. 

Îl iubesc pe Alonzo cu toată ființa mea. Este încă soțul meu. 

Nu știu dacă și-a găsit pe cineva sau nu, dar trebuie pentru Ștefan să-l caut și să-i spun ceea ce simt. O primă și ultima dată. Vreau să audă din gura mea, tot ce nu a auzit în acel timp. Poate va spune că este prea tarziu, iar eu mă voi resemna. 

Nu m-am gandit o clipă, la ce simțea el. A trecut prin atatea schimbări din cauza mea și totusi, a rămas langă mine. Până la un punct. Eu am ajuns murdară din cauza greselilor mele, dar el a strălucit la fel ca în prima zi, cand i-am întalnit privirea. Poate am fugit de el, ca să fiu în întuneric prinsă. Poate am fugit de el, de iubire, fiindcă știam că ele te salvează.