O șansă

Fetița aceea

Când mi-am revenit, David era în continuare langă mine și mă mangaia cu mana pe spate. Nu mai plangeam. Mi-a întins un pahar cu apă, din care am băut fără să știu ce să zic în apărarea mea : 

-Din când în când, mai am momente de genul. Îmi cer scuze. 

-Elisabeta, nu e nevoie să te scuzi. Nu știu ce tot este cu Elena. Mi se pare o amețită, cu capul în nori. Cine știe ce ți-a zis. 

Că a născut un copil. Un băiat. De care nu a dorit să se ocupe. Pe care l-a lăsat în lume, la alții, care nu îi vor oferi acea iubire, iubirea de mamă pe care el o doreste. 

-Nu vreau să știe nimeni, însă, David. Mă poți acoperi? 

-Cum crezi că aș putea să te barfesc, pe la spate? Ai uitat ce ți-am zis mai devreme? Mie îmi pasă de tine. 

Îți mulțumesc, dar nu știu dacă vreau să mă implic mai mult : 

-David, nu putem să facem așa ceva. 

-De ce nu? Nu trebuie să știe nimeni. Eu nu pot să fiu cu alta, nu când inima bate pentru tine. 

-Nu vreau să te rănesc, dar eu nu vreau o relație. Mă cunosti. Eu pun accent pe muncă, nu pe relatii. 

-Tocmai de aceea, ești așa cum ești.De ce te închizi în tine? Permite cuiva, să te cunoască. Lasă-l să-ti vadă rănile, urmele, să fie langă tine. Nu ești de piatră, deși vrei să pari. Am observat la tine de multă vreme. Poate e un mecanism de apărare, dar am senzația că nu ai gandit rațional. E o decizie luată în grabă, după ce te-ai implicat emotional. 

-David, cum să fac asta? Ai idee ce îmi ceri, ce îmi spui? Nu sunt de acord cu nimic. E viața mea și eu decid. 

-Uneori ești așa greu de impresionat. Însă mă doare pentru tine, cum să mă asigur că ești bine? 

-Nu mai am nimic. Aș vrea să plec însă. Nu cred că mai pot să răman azi. Îmi dai mesaj dacă e ceva. Voi lucra din casă. 

-Are legătură cu acel băietel, Ștefan? Știu că îți pasă mult de el. 

Ștefan. Dragul meu copil. Cum să uit oare de acesta? 

-Nu, este altceva. De ce aduci vorba de Ștefan din senin? 

-Dacă vrei să-l adopti, ai nevoie de cineva langă tine. Mi se pare că fugi de bărbati, deși nu știu de ce. 

-David, te asigur că mă descurc și fără bărbat. Nu sunt așa lesinată, în plus, sunt o femeie puternică. 

-Nu am spus că nu ești, dar uite, că ai acele momente. De ce nu vrei să vezi și din punctul meu de vedere ? 

-Te rog, doar permite-mi să plec. Maine o să fiu ca nouă. 

-Nu te țin eu aici, Elisabeta. Nu înțeleg de ce nu ai dorit să te avem pe tine CEO. Ai fi putut să ai acea functie. Ai refuzat. Ai permis altuia să ia locul. Și cand totul e meritul tău. Vrei să afli ceva? Am rămas aici, pentru tine. Fiindcă nu am vrut să plec departe, unde nu ești tu. 

Mă uit afectată spre David, însă el deja e atent la mine. Îi susțin privirea, mă întind peste birou, îmi iau geanta și mă îndrept de spate, după ce îmi trec mana prin păr : 

-Nu ești tu de vină, David. Nu am încredere în bărbati. Am avut o experiență grea cu ei. 

Îi explic pe un ton bland, după care o iau spre ușă încet, însă David pășeste în urma mea apăsat : 

-Dar nu toți sunt la fel, ca respectivii, nu crezi că ești cam dură ? De ce îți pui piedici singură ? 

Mă întorc spre David și îi răspund pe un ton nemultumit :