O șansă

Confesiuni și lacrimi

Îmi plimb privirea peste chipul lui, parcă nu s-a schimbat deloc, deși are cearcăne adanci și este mai tras la față. A slăbit. Nici înainte nu era un bărbat solid, însă nu îmi place deloc felul în care se prezintă.

Alonzo își scapă dosarul din mană, care nimereste la picioarele mele și vreau să mă aplec să-l culeg, dar el îmi spune pe un ton disperat : 

-Mă descurc, e în ordine. 

Mă îndrept de spate, iar Alonzo își aranjează foile și se uită spre mine, fără să se ridice : 

-Elisabeta. 

Îmi spune pe nume, iar eu îi susțin privirea și mă aplec spre el, cu toate că putem fi văzuti de cineva și pare o scenă dintr-un film : 

-Vrei să divorțezi de mine? Dacă da, permite-mi să-ți zic întai, tot ce ai pierdut, fiindcă ai venit aici. 

Alonzo înghite în sec și se uită lung, spre buzele mele, dar înainte să facă vreo mișcare, Ma-Ri se întoarce, cu un pahar plin cu apă și ne prinde în acea ipostază. 

Alonzo o zăreste și se schimbă la chip, după care nu se mai prosteste, iar eu îmi duc mâna la inimă și mă sprijin de Alonzo în secunda următoare, CA SĂ O FAC PE TIPĂ SĂ PRICEAPĂ MESAJUL : 

-Aici, te rog, îmi este așa sete! 

Inventez eu pe moment, iar Alonzo stă langă mine, cu toate că sunt lipită de el și pare în transă. Nu se ferește de atingeri.  

Ma-ri tremură cu tot cu pahar, pe care mi-l oferă cu un zambet forțat pe chip : 

-Vă rog să beti, pentru dumnevoastră l-am adus. Alonzo, cine este dânsa ? 

Îmi duc paharul la gură, dar cand o aud, îmi stă în gat apa și încep să tușesc roșie la chip din cauza tupeului pe care îl are. Alonzo se sperie cand mă aude, mă atinge cu mana pe spate și mă bate încet, cu grijă, de parcă sunt un bebelus. Încerc să respir, în vreme ce Ma-ri gandeste în sinea ei : 

„CE TOT SE PETRECE? AR FI TREBUIT SĂ-I PUN CEVA ÎN PAHAR. CE RELAȚIE AU CEI DOI? NU IESE NIMIC AȘA CUM DORESC ASTĂZI!"

-Poți să pleci, Ma-ri. 

O trimite Alonzo la plimbare, însă ea vine spre acesta și îl atinge pe bratul disponibil cu mana, cu o privire seducătoare : 

-Sigur că plec. DAR NU MI-AI RĂSPUNS. CINE ESTE DUMNEAI? 

Insistă ea cu ochii iesiti din orbite, iar eu îmi trec mana prin păr și mă depărtez de Alonzo, strangand paharul puternic în mană : 

-Nu a spus cine este? 

Îi răspunde el tot cu o întrebare și tipa pare că o să turbeze în orice moment : 

-Nu, doar că o aștepți și că are cartea ta de vizită. DE UNDE O ARE? NU AI ZIS NIMIC DESPRE O VIZITĂ STRĂINĂ. 

Alonzo se uită spre mine fără să fie atent la ea și mă întorc la ei cu spatele : 

-Aș dori să iau loc, voi puteți vorbi în continuare, eu am obosit de pe drum! 

Îmi las la vedere inelul de pe deget și Alonzo îl remarcă, așa cum am dorit. Ma-ri degeaba vrea să-i intre pe sub piele, că își primeste una pe măsură de îi trece avantul : 

-ESTE SOȚIA MEA, ELISABETA. SINGURA MEA SOȚIE PÂNĂ LA MOARTE, MAI VREI SĂ AFLI CEVA? 

Își atinge el inelul cu degetul, sub privirile șocate ale fostei logodnice și eu deschid ușa în secunda următoare :