O șansă

Urmărită de umbre

Intru în firmă după ce îi salut pe cei care ne asigură paza și încerc să nu mă gandesc la faptul că Mara este singură cu Alonzo. Și că Dan o să apară de la muncă și va da ochii cu el. Oare ce va crede? Că îi este furat locul de bărbat din casă? Îmi pare rău pentru Dan, nu vreau să-i rănesc sentimentele, deși mi se pare că Mara nu se implică așa cum trebuia, cum am vorbit. Poate mă înșel, poate s-a petrecut între ea și Alonzo ceva. Nu sunt sigură. 

Mă opresc din mers în clipa în care David se apropie de mine și îmi dau seama că este agitat: 

-În sfarșit, ești aici! Trebuie să te vezi cu scumpul nostru Ceo, vrea neapărat să te prezinți în birou. Are legătură cu echipa lui Alonzo și cu proiectul, o să afli acolo! 

-Este de rău sau nu? 

Îl întreb nesigură, fără să vreau să merg și David se apleacă spre mine încordat : 

-Nu am idee, dar nu cred că este de rău. Ce îți poate face sau zice? Tu ești inima acestei firme. 

-Nu știu, poate se satură de mine și vrea să mă îngroape? 

David pare șocat să mă audă cum vorbesc și mă atinge pe braț cu mana, luandu-mă din mijlocul drumului, dorind să nu fim ascultați de cineva : 

-Elisabeta,ce tot spui? Nici măcar el nu poate face asta. Trebuie să ai mai multă încredere în tine și în oamenii de aici. Ei toți te îndrăgesc. 

-Oare pentru cat timp, David? Doar fiindcă știu să mă impun în fața lor, sunt plătiți frumos, nu se gandesc la mine ca la o persoană. Le plac doar beneficiile. 

-Te rog să nu mai gandesti astfel despre ei, în plus, eu sunt unul dintre aceia! 

Pare David rănit din cauza mea și înainte să-mi cer scuze, Elena își face apariția,văzandu-mă de la o postă și alergand spre noi cu niste hartii în brate : 

-Doamnă, sunteți așteptată de catre Ceo, nu mai poate să dureze! Vă rog frumos să mă urmați. 

Vreau să mai stau cu David, însă nu am de ales. Îl ating pe mană înainte să mă îndepărtez și îi zambesc în clipa în care își ridică privirea din podea. Pășesc în urma Elenei, care se pare că este în formă și care a uitat cate griji mi-am făcut pentru ea : 

-Despre ce e vorba? 

-Nu știu să vă spun. Nu este nimic rău. O să fiți singuri. Părea în ape line. 

-Cum merge cu echipa cealaltă? 

-Ne înțelegem noi, mai ales că vorbim în engleză vă dați seama. În rest, continuăm să ne mișcăm. O să dureze puțin cu materialele, dar vom aștepta. La fel și ei, vor la final să aprecieze rezultatele. 

-Tu, Elena? Ce ai pățit, pot să aflu? 

-Nimic rău doamnă. E adevărat că am fost la spital, dar doar fiindcă m-am neglijat. O să fiu mai atentă. 

Își fereste Elena privirea și îmi dă de înțeles că am ajuns. E limpede că nu este sinceră cu mine : 

-O să vă las tot ce vă trebuie în birou. 

-Nu pleci de langă mine pană cand nu aflu, ELENA. DORESC SĂ TE AJUT. VREAU SĂ ȘTIU, CE ESTE GRESIT ÎN ASTA ? 

Elena trage aer în piept și se forțează să deschidă gura în preajma mea : 

-Adevărul este că am pierdut o sarcină. Se pare că iubitul meu și cu mine urma să devenim părinți. CRED CĂ ȘTIU DE CE S-A ÎNTAMPLAT AȘA. FIINDCĂ MI-AM PĂRĂSIT PRIMUL COPIL.