Capitolul cinci

687 65 8
                                    

Mi-am strâns mai bine pelerina în jurul meu. Din cauza arcadelor uriaşe, neacoperite de sticlă, holul era cufundat într-un curent continuu. Nu mă deranja prea mult acest lucru, ştiind că aveam să stau închisă într-o încăpere până plecam. Deckstra m-a asigurat că nimeni nu mă va deranja, înafara lui şi a sjin-ului.

- Ce importanţă are acest Pocetak? am spart tăcerea ce se lăsase de când am părăsit camera.

Întrebarea mea îi alunga gândurile lui Deckstra, făcându-l să se încrunte. Nimeni nu îmi mai explicase nimic despre asta, ci doar au continuat să vorbească despre cum vor decurge lucrurile în continuare. Văzând că este târziu, Deckstra a venit cu ideea că aş fi obosită şi că trebuia să ne retragem, iar pentru asta trebuia să îi mulţumesc.

- Nu Pocetak-ul în sine ne deranjează, oftă acesta, deschizând una dintre uşi şi poftindu-mă înăuntru.

Răcoarea camerei era mai puţin suportabilă decât curentul de pe hol. Totuşi am tăcut şi am păşit până în mijlocul acesteia. Mi-am plimbat privirea în jur, deşi nu puteam vedea aproape nimic din cauza întunericului. Totuşi am recunoscut încăperea ca fiind cea în care am stat când am venit prima dată cu Prime.

Amintirea lui şi a celor întâmplate în ultimele patru zile m-au făcut să mă întristez. Trebuia să mă resemnez cu gândul că nu m-au căutat. Am oftat, sperând să nu mă audă şi Deckstra. Şi chiar dacă m-a auzit, a preferat să nu mă bage în seamă. M-am aşezat pe unul dintre scaune.

Deckstra se postă în faţa şemineului şi îl privi încruntată. Am ridicat o sprânceană, chicotind uşor. Se pare că nu atât de uşor pe cât voiam, căci acest a se întoarse spre mine şi mă privi urât. Am tăcut, nevrând să îi atrag mânia asupra mea.

- Mâine va trebui să vă ignoraţi prietenii, sjin Yeghojix!

M-am strâmbat la apelativul folosit. Până acum l-am auzit strigându-mă în acest fel doar de două ori. Mi se părea ciudat, iar tonul pe care îl folosea...

- Nu ne putem permite să pierdem timpul! Venim şi plecăm, aţi înţeles? mă întrebă, aprinzând focul în vatră.

Flacăra ţâşni înafară, aproape atingându-l, dar acesta se feri la timp. Cu un zâmbet leneş veni în dreptul meu şi îngenunche în faţa mea. Sângele îmi îngheţă în vene, văzându-i expresia. Iarăşi îşi lăsase garda jos.

- Orice aţi vedea mâine, să nu ne urăţi! Vă rugăm!

Vocea îi era spartă. L-am privit nedumerită, aşteptând o continuare. Ce puteam să văd mâine, încât să mă facă să îi urăsc? Mâna lui o prinse pe a mea. Inima mi se opri din a mai bătea, iar ochii mei căutau vreun indiciu în al lui. Ce voia să facă?

- Te rog!

Se referea la el acum. Îl deranja faptul că aş ajunge să îl urăsc? Dar nu îl interesa faptul că îmi era frică de el? Îşi lăsă buzele pe palma mea şi mă privi. Mi-am retras-o şi am văzut dezămăgirea de pe faţa lui. Ce se aştepta să fac? Ce voia de la mine?

- Nu ştiţi, nu-i aşa?

Întrebarea abia şoptită a pus barajul între noi. Reveni la poziţia lui rigidă, la expresia serioasă, renunţând la această parte a lui. Acţiunile mele îi alungară partea plăcută, întâmpinând-o pe cea aspră. S-a ridicat în picioare şi s-a îndreptat spre uşă. În cadrul acesteia însă, se opri. Se întoarse pe jumătate spre mine şi mă privi trist.

- Noapte bună, sjin Yeghojix!

Şi ieşi!


Dragon al Cerului(in curs de editare)Where stories live. Discover now