Dragon al Cerului(in curs de editare)

Capitolul optsprezece

Încet, alunecam pe tărâmul inconştienţei, din cauza sângelui care încă continua să îmi părăsească corpul. Nu puteam să mai disting zgomotele sau formele din jur, totul scufundându-se în ceaţă. În câteva minute, mi-am închis ochii, pierzând orice contact cu realitatea.

Fulgii mari cădeau armonios pe pământ, topindu-se la contactul cu suprafaţa liniştită a lacului. Cunoşteam acest loc. Aici a început totul. Locul în care l-am cunoscut...Totul era la fel ca în prima zi pe aceste pământuri străine. Am privit în jur. Era linişte, doar fragmente seci din cântecul surd al vântului mai răsunau pe alocuri. Am privit în sus, spre cerul alb. Un fulg de nea se opri din drumul său şi se aşeză pe obrazul meu. Îl simţeam acolo, dar nu puteam să îi simt răcoarea. Atunci mi-am dat seama. Nu simţeam frigul, deşi afară ningea, iar crengile copacilor de pe marginea malului erau obligate să se aplece din cauza vântului.

Un clinchet de clopoţei răsună, odată cu bătaia lină a unui vânticel. M-am întors cu faţa către cărarea care se pierdea printre copaci, dând cu ochii de sjin-ul Galden. Era la fel ca şi în celelalte dăţi. Acelaşi aer şi aceeaşi stare lejeră pe care o adopta...Era însoţit de o femeie, care stătea agăţată de braţul bărbatului. Era frumoasă! Ei erau frumoşi! Iar pelerinele pe care le purtau, îi scoteau în evidenţă. Bărbatul era îmbrăcat într-o pelerină albă, exact ca a mea, în timp ce femeia era acoperită de o pelerină neagră ca noaptea.

- Ştii că nu ar trebui să fim aici! şopti femeia, apropiindu-se mai mult de bărbat.

Îi era frică de ceva sau de cineva. Se uita în jur, panicată, dar mâna bărbatului o liniști. Îi zâmbi, continuând să înainteze spre mine.

- Nu-ţi fie teamă! încercă sjin-ul Galden să o liniştească. Toţi sunt ocupaţi cu competiţia, n-or să ne caute prea curând, îi explică, zâmbind. Avem timp doar pentru noi! adaugă, oprindu-se aproape de lac.

Femeia îşi închise ochii şi se întoarse spre lac. Am putut observa obrajii înroșiți de emoții și proeminenţa prin pelerina neagră, semn că era gravidă. În spatele ei, sjin-ul o înconjură cu braţele şi începu să o mângâie pe burtă.

- Tot nu este bine ce facem! murmură aceasta, deschizându-şi ochii. Când acest copil va veni pe lume, o să se afle că tu eşti tatăl.

- Ştiu! Dar o să-l protejez, chiar daca asta înseamnă să imi dau viaţa!

După ce termină de spus aceste cuvinte, o întoarse cu faţa spre el şi o sărută. Erau atât de frumoşi împreună. Se desprinse de ea încet. O privi în ochi, parcă aşteptând să îi spună ceva, orice.

- Ar trebui să mergem!

Femeia sparse în cele din urmă tăcerea. Ochii bărbatului se închiseră automat, oftând. Teama se așternu pe fața femeii, parcă aștepta din clipă în clipă ca o persoană să îi vadă și să le strice atmosfera. Își duse mâna la spate și, prinzând nodul făcut cu stângăcie, își eliberă părul care îi căzu pe umeri. Se întoarse cu spatele și privi lacul.

- Când va veni timpul, copilul nostru îmi va urma la tron. Va fii singurul urmaș în viață și nimeni nu va putea contesta asta, spuse pe un ton neutru, neluându-și privirea de la lac. În plus, puiul Somaliei îl va proteja, așa cum aceasta m-a protejat pe mine. Te va proteja și pe tine, spuse și se întoarse spre ea. Nu voi permite să pățiți ceva, adăugă, luând-o în brațe.

Femeia suspină și îi răspunse îmbrățișării bărbatului.

- Din cauza mea, blestemul s-a abătut asupra poporului tău! Din cauză faptului că îți port copilul, poporul tău va dispărea. Din cauza faptului că m-am lăsat influențată de sentimente, tu vei muri și totuși, încă, vrei să mă salvezi pe mine...și pe copilul ăsta?