Dragon al Cerului(in curs de editare)

Capitolul patru

   Noaptea se lăsă încet, colorând cerul cu culorile ei închise. Echo mă aştepta pe hol de jumătate de oră.

   "E liber!", şopti, vârându-şi capul înăuntru.

   Am lăsat jurnalul şi am ieşit. Luna ne urmărea, curioasă. Echo îşi lăsă capul spre podea şi mă invită să urc. L-am ascultat şi am urcat pe spatele gâtului lui. În seara asta, era cald.

   "Echo, de ce au dispărut dragonii de gheaţă?" l-am întrebat mintal, apucându-i mai bine urechile.

   " Am fost vânaţi!"

   Am încercat să aflu mai multe. Cum "vânaţi"? De cine? De ce? L-am întrebat, dar nu mi-a răspuns, nimic. Îşi întinse aripile, apoi şi le retrase pe lângă corp. Am ţipat, speriată de apropierea prea bruscă a pământului, dar Echo doar râse şi ateriză ca o pană pe pământ. Am coborat de pe el şi am privit în jur. Eram pe o insulă, apa mării ciocnindu-se violent de malurile micuţei plaje. M-am întors spre Echo, cu intenţia de a-l întreba unde eram, dar acesta dispăru.

- Echo! am strigat, învârtindu-mă. Echo, nu e amuzant!

   Un zgomot tăie liniştea mormântală a nopţii. M-am întors şi am privit îngrozită în jur. Nimic...doar marea, plaja şi copacii care formau o pădure întunecată. Alt zgomot, de data asta, venind din spatele meu. M-am întors. Din nou, nimic. Frica mi se instala în tot corpul, făcându-l să tremure. Am auzit un mârâit. Nu venea dinspre pădure. M-am întors cu faţa spre plajă...Un alt mârâit, venind din direcţia apei...În întunericul nopţii, ceva sau cineva se contura din apă. Priveam, stând ca o statuie, cum o creatură neagră păşea pe malul plajei, mârâind. Avea colţii mari şi ascuţiţi, ochii roşii, sticloşi. Mă privea...

   Picioarele mi-au luat-o din loc şi m-am trezit alergând prin pădure. Crengile îmi zgâriau pielea, unele înfingându-se fără milă în carne. Auzeam cum se apropie, inima îmi bătea în ureche, încercând să scape. O creangă, aruncată la întâmplare, îmi stătu în cale. Am căzut pe pământul umed. Am privit în jur, în căutarea unui adăpost. Doar copaci şi multă iarbă. M-am ridicat şi am alergat spre un pom mai gros şi m-am ascuns în spatele lui. Mi-am dus mâna la gură..."Să nu mă audă, te rog!". L-am auzit urlând. Era aproape. Zgomotul produs de mârâitul lui se auzea clar în noapte.

   Îmi venea să plâng. Unde era Echo? Şi de ce mă urmăreşte această creatură? M-am lăsat să alunec, şi, cu spatele lipit de copac, mi-am tras genunchi cât mai aproape. Am închis ochii şi am ascultat. Linişte...doar liniştea nopţii. Am oftat, fără să-mi dau seama, dar când am deschis ochii...Negru...Creatura era la câţiva centimetri de mine. Ochii roşii străluceau a plăcere, simţindu-mi, cred, frica. N-avea pic de blană, negru, pielea strălucind. Ghiarele mari şi ascuţite se înfingeau în pământ, scoţând bucăţi din acesta, iar creatura îşi dezveli colţii lungi şi ascuţiţi. Mârâi.

   Am pipăit, speriată, pământul din jurul meu, în speranţa de a găsi o creangă. Când am pus mâna pe ceva, creatura a sărit şi şi-a înfipt colţii în piciorul meu. Am ţipat, spaima şi frica dansând prin corpul meu. Nu am simţit durere. Am luat obiectul şi l-am lovit. Era un băţ ascuţit, care i-a străpuns fruntea. Sângele a ţâşnit, amestecându-se cu al meu. Strânsoarea slăbi, apoi creatura căzu inertă la pământ. Am încercat s-o împing cu piciorul sănătos mai încolo, dar corpul inert nu s-a clintit din loc. Era greu. Piciorul îmi sângera, lichidul roşu strecurându-se printre firele de iarbă. Încet, durerea a început să se facă simţită. Durea ca naiba!

   Mi-am dat bluza jos rămânând doar în sutien, şi mi-am legat piciorul cu materialul negru. Trebuia să plec de acolo. Am dat să mă ridic, dar piciorul nu mă lăsă. Am mai încercat de două ori, dar acelaşi rezultat. Lacrimi de durere şi de frică au început să-mi curgă pe obraji.