Dragon al Cerului(in curs de editare)

Capitolul şase

   Sub noi, apa de un albastru închis strălucea, suprafaţa acesteia imitând lucrurile de deasupra. Echo parcă plutea printre nori. Ploaia nu lăsă nici o urmă, soarele era pe cer, încercând să îndepărteze norii. "Cine este Esmeralda ?" Echo nu-mi răspundea, doar privea înainte. Orice întrebare îi puneam, se prefăcea că era doar adiere de vânt şi privea înainte.

   Mă irita atitudinea lui, dar nu puteam decât să tac. Cine s-ar fi pus cu o creatură de "n" ori mai mare? Nu eu! Dacă îl enervam, putea să mă arunce în apă şi eu nu ştiu să înot şi nu mi-e ruşine să recunosc.

   Am simţit cum ceva se apropia de noi. M-am uitat în spate, dar am apucat să văd doar un fel de umbră uriaşă trecând pe lângă noi. Apoi încă una şi alta...

   " Sunt dragoni ai vitezei! " îmi explică Echo.

   " Dragoni ai vitezei? ". Altă umbră trecu, dar se opri din zbor la câţiva metri distanţă. Era un dragon galben. Cu cât ne apropiam de el, cu atât îmi puteam da seama că nu era chiar aşa mare. Pe lângă Echo, acesta părea un pui, dar pe lângă mine, era destul de mare şi....lunguieţ.

   Echo ajunse în dreptul lui, îl privi şi trecu pe lângă el nepăsător. Am privit în urmă, dar dragonul nu mai era.

-Ce...?

   Dragonul era în faţa noastră, în calea lui Echo. Dragonul mârâi şi acceleră. La viteza lui Echo, credeam că aveau să se ciocnească, dar Echo îl evită în ultima clipă. Eu mă ţineam strâns de gâtul lui Echo. " Ce-a fost asta?", l-am întrebat, simţindu-mi inima cum încearcă să scape.

   " Nimic!" îmi răspunse. " Doar că mă cam enervează! "

   Sub noi, se întindea cât vedeai cu ochii un fel de sat, zumzăind de viaţă. Echo coborî, uitându-se când într-o parte când într-alta. Se întinse pe iarbă, permiţându-mi astfel să cobor. Eram pe un fel de deal. În jurul nostru, dragonii aterizau sau îşi luau zborul, ori se jucau. Era un peisaj desprins din poveste.

   " Trebuie să mă micşorezi! "

   M-am întors spre Echo, uitându-mă la el ca viţelul la poartă nouă. Ce să fac? Eu? Cum?

   " Gândeşte-te la cum eram înainte! " îmi spuse, aşezându-se pe labele din faţă.

   Mă uitam la el, încercând să mi-l imaginez mic. Mic? Nu pot să îmi aduc aminte cum era acum trei zile, de parcă cineva mi le-a şters. L-am măsurat din cap până-n picioare, scuturând din cap. Îmi tot repeta "Încearcă!", până m-am enervat şi prin cap mi-a trecut imaginea unui ghemotoc mic, alb şi foarte pufos. M-am uitat din nou spre Echo, dar acesta nu mai era acolo...M-am uitat în toate direcţiile, dar nici urmă de el.

   " Aici! Jos...!"

   Mi-am aruncat privirea spre picioare. Un ghemotoc mic, alb şi probabil, mai mult că sigur, foarte pufos....Echo? Chiţăi un " Da, unicul de eu!" şi începu să se caţere pe piciorul meu. Mă gâdila, foarte tare. Se agăţă de umărul meu stâng şi îmi făcu semn să înaintez. Înainte de piaţă, erau câmpurile de aterizare, după cum îmi explicase Echo. Dragonii aterizau sau îşi luau zborul oricând, iar dacă nu erai atent, te puteai alege cu o coadă sau labă în faţă.

   Piaţa era compusă din tarabe făcute din lemn. Fiecare tarabă avea ceva al ei, pe lângă însemnul de pe lemnul. Fiecare transmitea o anumită stare, de parcă ar fi vi. După spusele lui Echo, terenul pieţei era împărţit în patru părţi: Hyu, adică partea de est care aparţinea elementului apei, Ghamika, partea de sud dominată de elementul pământ, Kiuno, partea de vest dominată de elementul foc şi Aetos, partea de nord a elementului aer.