◄ Publicat fizic și finalizat ►
❞ Tremur cu mâna pe trăgaci, în timp ce ținta îmi este fixată pe conturul ei. Are un zâmbet larg pe chip, ca de fiecare dată. Șuvițele îi sunt fluturate de vânt și zburdalnice se pierd de după umerii goi.
Înghit...
ANUNȚ: Acesta este primul capitol din volumul al doilea al acestei serii. Volumul 1 poate fi găsit integral pe Google Books la prețul de 29,99 lei. Eu voi continua să pun capitole din acest volum, pe măsură ce le voi scrie. Vă urez lectură plăcută
CAPITOLUL 1
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
♚Hεα†
– Ești treaz! În sfârșit, am auzit vocea lui Sentință în apropiere, atunci când am încumetat pentru prima dată să deschid ochii.
M-am uitat prima dată la expresia feței sale, care îmi semăna prea mult cu cea de când mi-a lăsat pasărea pe care am sculptat-o în lemn pe marginea patului. Parcă îmi vedeam din nou colegul în forma sa de copil, cald și languros, deloc încercat de o viață violentă.
M-am uitat apoi și la împrejurimi, dându-mi seama că mă aflam într-un pat de spital improvizat. Știam că Mafia avea porțiunea ei de oraș, acolo unde s-au ocupat să conceapă propriile servicii de sănătate. La câtă tragedie se petrecea la ordinea zilei cu benzile mafiote, chiar aveau nevoie de așa ceva. Din moment ce treburile Mafiei trebuiau să rămână cât mai private de restul societății.
Mi-am dus mâna la piept – cea stângă, pentru că pe cea dreaptă de abia puteam să o mișc. Pierdusem oricum numărul gloanțelor care au trecut prin ea și nicicând nu am crezut că voi apuca să trăiesc încât să trag ponoasele rănilor mele fizice.
Picioarele erau la fel de zguduite, fiind incapabil să mi le mișc și nu voiam să știu dacă într-adevăr aveam să mă recuperez sau tocmai ce mi-am pierdut șansa de a avea un trup sănătos. Dar întrebările mă osteneau acum. Nu voiam să dezbat dacă cumva mai pot fi un Hitman sau nu.
– Sunt viu, am spus, dar nu bucuros.
Ci mai mult surprins. Am știut să-mi accept soarta și m-am așteptat ca acela să fie momentul în care să mă duc acolo unde știam că merit să ajung, în Iad, împreună cu toți ceilalți demoni care au secătuit numeroase suflete de viață. Acolo unde carnea mi s-ar prelinge pe oase, sub dogoarea flăcărilor imense. M-aș fi așteptat să-l văd pe Cain și să-i povestesc de faptul că m-am asigurat ca Tommy să crească în siguranță. Că a ieșit un băiețel pe cinste și că May are multă grijă de el.
– Ești. Spre șocul tuturor, a părut că nu vrei să mori. Nici măcar gloanțele n-au putut să scoată vitalitatea din tine, a râs Sentință, aproape mândru de mine. Asta numesc eu un luptător bun.
– Am fost prost, i-am spus, cât să-l opresc din a mă lăuda. Nu am luat decizii suficient de bune încât să mă scot din situația aia. Am pierdut ca un prost.
