◄ Publicat fizic și finalizat ►
❞ Tremur cu mâna pe trăgaci, în timp ce ținta îmi este fixată pe conturul ei. Are un zâmbet larg pe chip, ca de fiecare dată. Șuvițele îi sunt fluturate de vânt și zburdalnice se pierd de după umerii goi.
Înghit...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
♚Hεα†
— Mă tem că nu ne mai ești de folos, Marshall îmi comunică cu dispreț, în timp ce îi face un semn lui Zel ca să mă anihileze. Închid ochii și aștept impactul cu glonțul, însă mă trezesc înainte de a se întâmpla asta, cuprins de o teamă de nesesizat.
Tresar brusc, acoperit de sudoare, și mă uit pierdut prin cameră. Nu este prima dată când am astfel de vise violente și constat în mod cert că se datorează și stilului meu de viață. Nu m-a încercat până acum nici o remușcare. Nu mi-am visat victimele. Însă m-am visat pe mine victima. Cred că de aici deduceam că, până și adevărații vânători, se tem să nu devină pradă. Răsuflu ușurat și mă gândesc la fratele meu. Nu am fost niciodată apropiați și mereu l-am văzut precum o competiție. Nu este straniu să-l visez în această postură, pentru că știu că dacă s-ar ivi ocazia, Anzelm mă va omorî, fără să se clintească.
Cain și Berni sunt considerabil mai mari decât mine. În schimb, Zel are în plus patru ani. Crescusem cu o sete nebună de a ne provoca unul pe celălalt: de la cine termină primul porția de mâncare, la cine ucide cele mai multe persoane. Poate că, văzând această înverșunare, Marshall nu s-a putut abține din a ne adopta pe amândoi.
Marshall îi are în prezent pe cei mai buni: Berni, Zel și cu mine. Însă este adevărat, am crescut. Și deși sunt mezinul familiei, am optsprezece ani și sunt un adult legal. Simt că Marsh ar fi trebuit să inițieze alte acte de adopție, pentru a mai lua sub aripa sa un nou soldat, însă ceva îmi spune că nu dorește acest lucru prea curând.
Pentru că se încrede în mine și în abilitatea mea de a rămâne în viață. Berni, deși e mai mare, nici el nu pare să se clintească. Iar Zel are un egoism aparte și o sete de a trăi de nedeslușit. Așadar, Marshall probabil consideră că noi vom trăi până la apusurile vieții sale. La Berni probabil vor veni primele.
Privesc cartea răsfirată de pe pernă. Aseară am adormit citind. Nu este un secret că mi-au plăcut dintotdeauna cărțile și că am vrut cu ardoare să urmez o școală obișnuită. Educația pentru mine cântărește mult. Nu vreau să fiu un ignar. Îmi doresc ca atunci când pătrund în societate să am o cultură generală desăvârșită. Chiar dacă profesia mea este una murdară, se întâmplă câteodată să aterizez în întruniri cu oameni de seamă, bogați și intelectuali. Nu-mi doresc să fiu privit ca fiind inferior lor, doar pentru că nu dețin o cultură variată.
Cain mă învățase de mic importanța cunoștințelor. Chiar dacă Marshall s-a împotrivit, eu n-am renunțat din a mă documenta. Iar acum că aveam șansa să merg la un liceu obișnuit, mă simțeam nesigur. Copiii aceia au ani de studiu. Eu nici pe departe. Nu știu cum o să mă integrez printre ei. Mai ales că nu sunt scutit nici cu misiunile mele uzuale, așadar trebuia să-mi împart timpul de studiu cu profesia și să mă prezint și la liceu. Însă dacă cineva putea să structureze aceste lumi prin ordine și disciplină acela eram eu.
