◄ Publicat fizic și finalizat ►
❞ Tremur cu mâna pe trăgaci, în timp ce ținta îmi este fixată pe conturul ei. Are un zâmbet larg pe chip, ca de fiecare dată. Șuvițele îi sunt fluturate de vânt și zburdalnice se pierd de după umerii goi.
Înghit...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
♚Hεα†
O prind înainte să se lovească din nou, cuprinzând-o în brațe. Îmi mușc buza de jos, neînțelegând în fond motivul leșinului ei. Niciodată nu am întâlnit o persoană care să se teamă așa de un glonț. Nici măcar propriile victime nu reacționau în felul acesta. Fata, în schimb, părea să cunoască sunetul acela un pic prea bine. A trezit în ea o oarecare amintire, deloc plăcută, care a paralizat-o pe loc.
Găsisem însă o cale de a o liniști. Începusem să-i mângâi creștetul protectiv, așa cum May obișnuia să facă pentru Tommy, atunci când băiatul se plângea că a visat urât. Am simțit-o mai relaxată și în privire i-am citit spaima și suferința.
Dar la auzul celui de-a doilea glonț, teama i-a revenit și a făcut-o să-și piardă conștiența. Iar acum era ancorată în brațele mele, arătând la fel de plăpândă ca atunci când am lăsat-o pe lada de molid.
Oamenii aceia, care inițial nu ar fi vrut să o omoare, acum făceau tot posibilul să-i facă rău. M-am prins de schemă, încă de prima dată când am văzut că matahalele nu au arme în posesie. Cine le-a ordonat să vină după ea, au menționat că vor doar să o sperie. Poate să o răpească. Dar și a doua variantă pică, având în vedere cât de mult timp au pierdut vorbind cu ea.
Cineva vrea să implementeze spaima în fată.
Însă, acum, are loc o schimbare de planuri, în frunte cu acel individ armat, care nu se clintește când apasă pe trăgaci. Ceea ce îmi îngreunează și mie poziția. M-am chinuit atât de mult să-i răpun prin luptă albă, doar pentru protecția propriei identități. Doar că nu puteam lupta corect, atât timp cât adversarii trișau.
Trebuie să iau în serios toată situația și să mă scot pe mine teafăr de aici. Pe mine și pe această fată, a cărui nume nu-l cunosc, a cărei prezență îmi este străină și a cărei identitate este ascunsă. Dacă tot ți-am luat apărarea, zic să merg până în pânzele albe pentru tine.
Este fragilă și totuși nu a ezitat să găsească o cale de a-mi sări în ajutor acolo. Curajul meu este antrenat de ani și ani de zile. Al ei vine spontan. N-aș fi crezut că în această fată zace o flacără atât de arzătoare, încât să îi ardă pe toți cei care o amenință.
Un alt glonț îmi întrerupe gândurile. Nț. O așez ușor pe jos, având grijă să fie ferită în spatele palierului și ajung la o concluzie. Pentru propria siguranță, Zorro trebuie să dispară și Răsfrângătorul să apară.
Îmi scot arma din gaica pantalonilor și redevin adevăratul eu. Știu că este o dovadă de imprudență să-mi folosesc abilitățile asupra unor oameni străini, deși sunt măcar fericit că fata este inconștientă și că nu va vedea nimic din toate astea.
La cât de sensibilă este la auzul gloanțelor, probabil această parte din mine nu va face decât să o înspăimânte. A trecut oricum prin prea multe astăzi. Nu știu dacă îi stă în obicei să fugă de o posibilă răpire, dar, judecând după conjunctură, este o premieră și pentru ea.
