Heat

♚Capitolul 1︱V3

ATENȚIE! ACEST CAPITOL FACE PARTE DIN VOLUMUL AL TREILEA ȘI CONȚINE SPOILERE MASIVE!!!

♚Hεα†

Capul îmi zvâcnește, cât timp secundele se scurg. Mă simt zdrobit, privindu-i poza, știind că dacă aș accepta ordinul, asta m-ar distruge definitiv. Durerea cauzată de pierderea lui Berni s-a simțit ca un bolovan imens rostogolit peste întregile mele vintre, dar să o pierd pe ea? În felul acesta? Aș simți că fiecare părticică din mine este smulsă și incendiată. M-aș simți inuman, cât timp m-aș confrunta cu durerea de a-i face rău.

E singura persoană pe care am dorit să o protejez. E singura persoană pentru care aș traversa iadul, cu ea în spate, doar ca să o protejez de Diavoli. I-aș înfrunta pe fiecare și m-aș lupta pentru siguranța ei. Heavy pentru mine e indispensabilă. Nu puteam să cred că acum avea un ordin de asasinare împotriva ei.

Viața putea fi cu adevărat nedreaptă și pentru prima dată mă declaram inamicul ei de moarte.

– Nepoata Generalului Barcow. O figură cunoscută pentru tine. Ar trebui să-ți fie ușor, Marshall a spus degajat, ca și când n-ar fi mare lucru.

– Cine e nenorocitul care l-a dat? am întrebat încă calm, mascând durerea din tonul vocii, știind că întrebarea mea nu trebuia rostită, că eram împotriva regulilor și că nu așa acționam de obicei.

Dar când ochii mei și ai lui Marshall s-au întâlnit, analiza lor și lacrimile restrânse în ai mei, m-au dat de gol. Se vedeau că luceau precum ochii unui șacal, pentru că ascundeau în interiorul lor dorința de a plânge. Se vedea că simțeam ceva la vederea ei. Iar tatăl meu adoptiv mă știa cel mai bine, însă nu își arăta surprinderea.

Deși știam că la un moment dat voi simți cum izbucnește și cum mă condamnă pentru ceea ce simțeam acum. Avea timp. Încă mă studia. Încă voia să afle dacă teoria lui nu era greșită. Nu-i subminam inteligența sau spiritul de analiză.

– Știi că nu am voie să divulg asemenea lucruri. Știi bine că nici n-ar trebui să te intereseze.

Evident. Știam asta, dar oricum îmi rețineam o parte foarte mare din emoțiile ce mă străbăteau acum, încât să-mi rețin și această curiozitate. Era mai mult o acuză, un gest de disperare deghizat. Nu știam cât mi se permite să mă exteriorizez. Bănuiam că deloc.

– E o copilă...

N-are nici optsprezece ani. Încălca o regulă importantă a ATK-ului, lăsând la o parte faptul că era prima fată pe care o primeam ca misiune. N-am mai ucis vreo femeie din ordinul cuiva, de altfel, singura pe care am ucis-o fiind acea măicuță, victimă colaterală, în acea mânăstire înainte de a o întâlni pe Heaven. Oricine ar fi dat acest ordin, era lipsit de inimă.

Mă întrebam, dacă poza era a unei fete oarecare, m-aș fi simțit la fel de contrariat? Probabil. Sau probabil că nu. Aș fi ținut toate frustrările ascunse, însă nu m-aș fi împotrivit ordinului. L-aș fi acceptat, fără pic de șovăială, cât timp aș fi căutat să aflu dacă asasinarea unei femei mă face să mă simt diferit. Prima dată nu m-a făcut să simt, dar de atunci, până acum, am salvat viața a două femei. Kira și Heavy, cea pe care acum ar fi trebuit să o ucid.

– Ei bine, de aceea, ordinul intră în vigoare din luna Martie, după ce împlinește optsprezece ani. E un caz particular, pentru că a venit cu niște condiții speciale, Marshall m-a anunțat, intrigându-mă.

Condiții speciale? Ce naiba de condiții speciale? Mi-am mușcat buza, așteptând să continue. Îmi venea să-i replic să o facă mai repede, căci inima mea nu tolera lentoarea cu care vorbea. Voia să afle de ce. Voia să afle cum. Voia să afle cine.