Heat

♛ Capitolul 4︱V3

ATENȚIE! CAPITOLUL ACESTA VĂ VA RĂNI :)) CITIȚI PE PROPRIA RĂSPUNDERE.

♛Hεαvץ 

Nu plouă. E însorit. Stau pe micuța pătură de picnic, în grădina casei, așezată în poala mamei. Ea îmi mângâie molcom creștetul și își trece alene mâna, până la vârfuri, încercând să le descurce. Aveam una dintre cele mai răzvrătite claie, mereu care se încurcă, mereu așezate anapoda. Dar adoram când mama îmi pieptăna părul și mi-l împletea într-o coadă strânsă, pe care o lega cu o fundiță. Mă făcea să mă simt mai feminină. Mai ca ea.

Mama era una dintre cele mai frumoase femei și nu spuneam asta doar pentru că era mama mea. Dar mereu vedeam cât este de admirată de persoanele din jur. O priveau cu aceeași încântare cu care o priveam eu.

– Heaven, tu ești fericită? M-a întrebat deodată, buza de jos tremurându-i de emoție.

Părea că îi venea să plângă. Avea privirea traversată de unde obscure, pe care nu le înțelegeam.

– Da, am răspuns, vrând să-i alung îngrijorările.

Nu știam ce făcusem. Era vina mea?

– Ce e mami? am întrebat-o, ridicându-mă ușor și așezându-mă în șaua turcească. La ce te gândești?

Întrebarea mea directă a luat-o pe nepregătite și și-a mărit ochii de uimire. Parcă mă privea într-o altă manieră, observând de fapt cât am crescut. Mă înălțasem și deja gândurile mele se ancorau încetul cu încetul de realitate. Apoi, realizând că încă aștept un răspuns din partea ei, s-a forțat să-mi zâmbească. Să-mi alunge cumva îngrijorările. Chiar dacă eu aveam această capacitate stranie de a-i simți apăsarea sufletească. Era mama. Aveam o conexiune strânsă și inexplicabilă cu sentimentele ei.

– Mă gândeam la tine și la cât ești de inocentă, a spus deodată. Mă tem că vei crește, din ce în ce mai repede, și vei descoperi cât de meschină este lumea. Vei vedea tentele întunecate ale ei. Iar eu nu voi știi să te protejez.

A oftat și apoi a inspirat întretăiat. Ceva o durea. Ceva o neliniștea. Îi puteam vedea valurile învolburate prezente în irisurile ei albastre.

– Când vei împlini optsprezece ani, vei putea fi considerată un adult. Și vei cunoaște începând de atunci întunericul, în cele mai dure forme ale sale. Vei cunoaște durerea, singurătatea și neputința. Iar eu aș fi vrut să te feresc de toate astea, dar Heavy, lumea ce ne înconjoară pe mine și pe tatăl tău este atât de mișelească și obscură, încât va încerca să ajungă și la tine. Să te ia de lângă noi. Iar eu nu vreau niciodată să îți pierzi această inocență.

Prea târziu mamă. Azi am făcut optsprezece ani și deja m-am scăldat în întuneric. Am învățat ce este obscuritatea, durerea, singurătatea și neputința de când ați plecat de lângă mine. Eu nu v-am putut proteja. Voi ați fost luați de lângă mine.

Așez florile pe mormântul lor și mă așez pe pământul rece, privindu-le piatra funerară. Nu sunteți aici. Nu într-una din cele mai importante zile ale vieții mele. Pot fi considerată de acum un adult, pot face ce doresc cu viața mea. Însă nu am cum să celebrez asta cu voi.

Încep să plâng, cu gândul la ei. Aș fi vrut atât de tare să-i am lângă mine.

Mă ridic după ceva timp și plec spre casă. Unchiul a organizat o petrecere pentru ziua mea de naștere, în care a invitat o sumedenie de oameni importanți. Avea să fie una dintre acele reuniuni superficiale, de care mă feream adesea. Măcar voi avea lângă niște fețe cunoscute: colegii mei de clasă și prietenii mei, Mal și Heat. Deși Heat îmi era totodată și iubit.