Heat

♚Capitolul 9︱V2

♚Hεα†

Țiuitul canalului auditiv devine mai turbulent atunci când mă încumet să mă ridic în capul oaselor. Amețesc brusc și în amețeala accentuată, reușesc să-mi duc o mână la tâmplă, crezând inutil că cumva va ameliora situația. Mă simt prea rău, constat, știind că am mai băut și în alte dăți, poate chiar mai mult, căci Berni era greu de mulțumit când ieșeai cu el și nu-ți dădea drumul până când nu-ți terminai porția, porția însemnând câteodată o sticlă întreagă.

Clar ceva nu e în regulă, îmi spun, și strâng din dinți, până când încleștarea lor produce un scârțâit, care mi se urcă iar la cap și îmi provoacă o pulsație de durere. Încerc să deschid ochii mai tare și să analizez printre ceața lor împrejurimile. Sunt în camera mea de hotel, colegul meu sforăie.

Reușesc să mă ridic în fund și privind în gol, îmi aduc aminte ultimele frânturi din cele întâmplate ieri. Și de acolo, simt nevoia să mor înecat într-un fluviu cu valuri învolburate, căci să dau ochii cu Heavy Barcow nu mai era posibil. Nu pot să nu vizualizez și să simt din nou acea foamete neastâmpărată, inuman de măreață, pe care o aveam pentru ea și pentru corpul ei firav. Nu pot să nu-mi aduc aminte de broboanele de transpirație de pe frunte, care apăreau atunci când mă abțineam din toți rărunchii să nu-i sfâșii hainele și să o fac a mea, pe acea ușă dură de lemn.

Nu pot să uit cât de stârnit eram să o sărut și să-i culeg fiecare aromă de pe propria limbă, să o devorez ca și când mi-ar fi unică salvare într-un război imens între rațiune și dorință. Nu pot să uit nici căldura corpului meu, căldura corpului ei, gemetele ei apreciative și mâinile mele care frământau orice apuca. Ajunsesem mai rău ca Berni într-un bordel.

Am mai avut o reacție atunci când a venit vorba despre ea, însă a fost una controlată. Atunci când membrul din pantaloni mi s-a ridicat în mașină, am dat vina pe natura firească a corpului meu, care a fost atins în mod nevoit de fundul ei, prin mișcări repetate. Nu m-am gândit prea mult la acel moment. Mi-am spus că este firesc. Că sunt sănătos și că oricărui tip i s-ar fi întâmplat așa ceva. Și n-am pus lucrurile nici pe seama ei sau pe seama atracției pentru ea.

Eram atras, asta știam de mult. Însă niciodată atât de tare, încât să nu pot să mă controlez. Nici n-a contat că n-am mai atins așa o femeie și că nu aveam experiența necesară. Parcă instinctele animalice au câștigat în fața acestor lucruri și m-au posedat. Dar chiar și așa, nu avea sens. Schimbarea mea bruscă nu avea sens. Ceva trebuia să se fi întâmplat.

Nu eram pe deplin nemulțumit. Din cauza întâmplărilor de aseară, m-am apropiat perfect de Heavy, încât să încep să forțez nota și să-i devin iubit. De fapt, cred că m-a ajutat cumva. Însă asta nu însemna că nu mă simțeam al naibii de rușinat și că nu puteam să-i explic în cuvinte ce tocmai s-a întâmplat.

M-am ridicat din pat și m-am dus la toaletă, de unde m-am pregătit pentru micul dejun. Când am ajuns la restaurantul hotelului, acolo unde aproape toți colegii noștri erau deja așezați la masă, am căutat-o din priviri pe Heavy. Însă n-am găsit-o. Poate că se simțea și ea rău după beția de aseară. Poate că și-a dorit să sară peste prima masă.

Încă aveam o migrenă de pomină și așteptam să-mi treacă de la sine, pentru că asasinul din mine n-a optat niciodată pentru analgezice sau pentru orice altă pastilă. Îmi plăcea să îmi măsor tăria în totalitatea timpului în care îmi reveneam în timpul unei boli. Așadar, toate răcelile și gripele au trecut de la sine. Iar durerile nu erau niciodată prea mari pentru a mă răpune.