Heat

♚Capitolul 12︱V2

♚Hεα†

Expresia lui Kross era contrariată, cât timp mă scana din cap până în picioare, apoi o țintuia cu privirea pe Heavy. Nu înțelegea, deși ar fi vrut cu nesaț să o facă. Pur și simplu, în capul lui, eu nu aveam ce căuta aici. Și nu în prezența nepoatei Generalului. Mă temeam de faptul că aveam eventual să fiu descoperit și nici măcar nu știam de ce am putut da dovadă de o imprudență atât de mare.

Heat cel de demult nu și-ar fi pus identitatea în pericol pentru o fată. Ar fi fost mai cutezător.

– Ce faci aici? mi s-a adresat tăios, ridicol de stângaci. Cu ea... Ce?

Se bâlbâia. Îmi puteam da seama că și-ar fi dorit să se țină tare pe poziții, însă nu reușea. Nu putea să pară adunat în fața mea și poate că o parte din el se temea, pentru că Răsfrângătorul avea o anume reputație. Cine i se năzărea în cale, de obicei avea de pierdut. Și iată-mă cum vorbesc despre mine la persoana a treia, ca și când Heat s-a separat de mult de teribilul ucigaș al Districtului Columbiei.

L-am văzut înghițind în sec. Și eu eram anxios, dar știam să o ascund mai bine. În fața lui păream ca de obicei, impenetrabil. Însă în interior deja îmi făceam varietăți de planuri, pentru a scăpa cu bine alături de zăpăcită de aici. Probabilitățile, însă, erau teribil de mici.

– Bună, Kross. Ne întâlnim din nou, m-am adresat lui pe un ton controlat, lipsit de inflexiuni și de emoție.

S-a încruntat numaidecât și și-a scuturat haotic capul.

– Lasă-mă cu salutările, mi-a făcut semn din mână să mă opresc. Treci la subiect. Ce naiba se întâmplă? De ce ai venit după ea? De unde vă cunoașteți?

Știam că aceste întrebări trebuiau să fie apăsătoare pentru cineva care nu știa de legătura mea cu Heavy. La naiba! Eram însuși Răsfrângătorul, salvând nepoata unui General, om al legii, care n-a făcut altceva de la începutul carierei sale decât să mă vâneze. Dosarul din sertarul biroului său o dovedea.

Eu și cu ea n-ar trebui să fim niciodată prezenți în aceeași propoziție.

Trebuia să fim ca apa și uleiul.

– E complicat, am rostit și mi-am mușcat buza de jos, incapabil să detaliez. Și nu cred că am mult timp la dispoziție.

Intervenția lui Kross a venit cu o viteză alarmantă.

– Ba bine că nu, și-a scotocit buzunarul halatului și mi-a arătat o telecomandă, cu un singur buton roșu – care stătea rîzleț și agasant. E nevoie doar de o simplă apăsare de buton și îi voi alerta pe ceilalți că există o urgență.

Așadar pentru asta era folosit. Cazuri de urgență.

– Nu face asta, l-am rugat.

– De ce nu?

Kross părea să știe să mă provoace. Nu mai era atât de tăcut. Avea mult curaj și de data asta puteam spune că nu mă bucuram. Era în dezavantajul meu.

– Pentru că, în cazul în care ai uitat, îmi ești dator, am rostit, reamintindu-i de momentul în care ne-am cunoscut acum câțiva ani. Și de obicei nu țin seama la favoruri, dar ăsta e un caz particular.

Spuneam adevărul. Nu ceream nimănui să-mi fie dator, dacă îl salvam de la ananghie. Heavy și Kira nu-mi datorau nimic și nici n-aș fi profitat de ele pentru că le-am scos din probleme sau le-am salvat viața. Nici de Kross nu aș fi vrut să o fac, însă chiar aveam nevoie de el de partea mea. Era singura cale prin care puteam ieși teafăr de aici, și eu, și Heavy.