1. Dusmani vechi, prieteni noi

2.2K 110 10
                                    

Killian
Cu opt ani în urma

Nu eram cel mai popular tip din scoala, dar eram fratele celei mai populare majorete, iar asta îmi oferea o anumită protecție în fata bullyingului care era atât de la moda în liceul nostru, în iadul uitat de lume ce se numea Greforbay.
O asteptam pe Victoria în parcare, langa mașina pe care părinții nostrii ne forțau să o impartim. Nu eram săraci, dar nu eram nici atât de bogați precum bănuiau ceilalți.
Eu nu aveam prieteni, nici macar unul care să nu stea în preajma mea doar ca să ajungă mai ușor la Victoria. Ea, însă, avea o mulțime și nici macar unul adevărat. La drept vorbind, nu știu care dintre noi doi era intr-o situație mai rea.
Încă de la vârsta aceea știam ce vreau să fac în viața asta și poate și în următoarea: bani. Mulți bani. Munți întregi pe care să-i întorc cu lopata. Voiam să ajung în Forbes, voiam să fac istorie. Voiam ca toți cei care mă cunoscuseră vreodată să citească articole despre mine și să se întrebe De ce el și nu eu?
De unde aceasta pasiune uriașă de a face bani încă de la acea vârstă atât de frageda? E foarte simplu, defapt. Banii, oameni buni, sunt biletul norocos al oricui!
Ești urat, gras și chel, dar ai bani? Ești frumos, slab și ai plete mai ceva ca Elvis.
Ești o acritura pe care nimeni nu o suporta, dar ai bani? Ești cel mai iubit om din zona.
Ești idiot, faci glume de rahat și ești libidinos, dar ai bani? Ești fermecător, inteligent și pasional.
Banii au putere și oferă putere celui care îi poseda. Cu cât ai mai mulți bani, cu atât ai mai multa putere. E o creștere direct proporțională, perfect demonstrabila: cei bogați se îmbogățesc din ce în ce mai mult peste noapte, în timp ce săracii nu fac decât să saraceasca și mai mult.
Alea erau niște gânduri foarte concrete pentru un puși.
Ceva mi-a atras atenția. Un sunet, mai precis. Se auzea din stânga mea și semăna cu chicotul surorii mele. Mi-am întors capul intr-acolo. Victoria se apropia impleticindu-se, dar nu era singura. Alături de ea, cu un brat peste umerii ei fragili și aplecat să-i șoptească la ureche, venea nimeni altul decât cel pe care îl uram aproape la fel de mult cum îl uram pe Milan Petrov.
-Ce cauți cu ratatul asta, Victoria? Am pufnit sărind de pe capota mașinii.
-Vrei să nu te mai agiti așa? Murmura ea vizibil stânjenită. Davis a rămas pana mai tarziu în scoala și nu are cu ce să meargă acasă. M-am oferit să îl ducem noi.
Bineînțeles ca s-a oferit. Toate fetele din scoala s-ar fi oferit bucuroase nu doar să-l ducă oriunde pe Davis Black, ci să îl și ia la ele acasă. Ce naiba vedeau la infractorul ăla? Avea tatuaje, chiar dacă n-avea vârsta legala să le facă. Avea piercinguri și toate încercările profesorilor de a-l face să renunțe la ele eșuaseră unele după altele. Chiulea de la ore, dar reușea să scape ca prin urechile acului de repercusiuni.
-Nu vreau ca ciudatul asta să urce în mașina mea, am scrasnit printre dinti.
-Nu e numai mașina ta, e și a mea! Riposta Victoria numaidecât apropiindu-se de mine. Încetează, mi-a șuierat apoi în fata, prea încet ca Davis să auda.
Mi-am lovit dinții unii de alții. Eram livid de furie. De ce îmi făcea una ca asta? Știa al naibi de bine ca Davis Black e ca un dușman natural pentru mine. Nu aveam nimic de împărțit, nu aveam ambiții comune, nu eram în competiție unul cu altul, dar nu ne puteam suporta.
Am urcat pe locul șoferului în timp ce Victoria a urcat în dreapta. Black s-a trântit pe bancheta din spate nonșalant, rânjind. Probabil era în extaz ca reusise să bage râcă intre mine și sora mea. Să fiu al naibi daca îl las să facă asta!
-Cum au fost antrenamentele, Vic? Am întrebat-o incercand să fac abstracție de musafirul nepoftit din spate.
-A fost bine, îmi spuse ea la repezeala fluturând o mana și se întoarse cu totul în scaun, spre Davis. De ce ai rămas pana la ora asta în scoala, Davis? Se interesa ea cu voce mieroasa.
-Am avut treaba, mormai el cu jumătate de gura.
-Ce fel de treaba?
-Nu te privește pe tine, i-o trânti el nepasator.
Am scrasnit din dinti și m-am chinuit să raman concentrat la drum. Ce-mi pasa mie, oricum? Ea îl adusese în mașina noastră, n-avea decât să suporte consecințele.
-Ce rautacios ești, pufni sora mea. Nu îmi dau seama de ce oamenii sunt așa fascinați de tine!
Ranjetul arogant se simțea în vocea ticălosului.
-Ești cel puțin la fel de fascinata de mine ca toți ceilalți, Victoria. Tu ar trebui să-mi spui mie de ce.
Victoria a chicotit amuzata, de parca imbecilul ăla tocmai spusese o gluma. Nu era nimic amuzant în discuția aia și nici la personalitatea lui. Am tras adânc aer în piept. Când voi reuși în viață, eu voi fii cineva important iar Davis Black va fii în continuare un nimeni.
-Vii la petrecerea de vineri, după meci? Ciripi Victoria în continuare.
-Nu.
-De ce nu, Davis?
-Pentru ca am lucruri mai bune de făcut, Victoria.
Am strâns atât de tare volanul încat mă dureau degetele. De ce se purta așa cu ea? Încerca să fie politicoasa și prietenoasa și idiotul ăla vorbea cu ea de parca era ultima imbecila. Victoria chiar nu vedea toate lucrurile astea sau pur și simplu refuza să le vadă?
-Unde trebuie să merg? Am mormait printre dinti când am ajuns pe strada principala.
A durat câteva secunde pana când am primit un răspuns la fel de anost de pe bancheta din spate.
-Dreapta la primul semafor. Merg pe jos din capătul străzii.
Din partea mea ar fi fost minunat să meargă pe jos pana la capătul lumii! Doamne, cât de mult îl uram!
La semafor am oprit mașina în spatele unui motociclist. Îmi plăceau motocicletele, dar mama refuza să accepte ideea de a avea una. Mi-am promis ca, atunci când voi fii pe picioarele mele, o să îmi cumpăr o motocicleta care să îi facă pe alții să viseze la a avea una.
Mi-am aruncat privirea în stânga doar ca să îmi distrag agenția de la încercările continue și eșuate ale Victoriei de a-i intra în gratii lui Davis. Mare greșeală, caci în stânga era limuzina neagra, strălucitoare și extravaganta a familiei Petrov.
Mi s-au strepezit dinții de frustrare. Milan Petrov era dovada vie ca, dacă ai bani, nu mai contează nici cum arati, nici cum te comporți. Tipul era absolut grețos, cu ochelarii lui groși, cu coșurile de pe fata și hainele de la GAP. Pe langa faptul ca era urat ca moartea, mai avea și o personalitate de rahat, imprastia bârfe prin scoala despre toată lumea și încerca să lege și să țeasă intrigi. Dar avea bani, și asta îl propulsa pe scara sociala.
Pe Davis Black îl uram pentru ca era ticălos, nu-i pasa de oameni sau de lege și era, efectiv, un parazit pentru societate. Pe Milan Petrov îl uram pentru ca avea de la naștere ceea ce eu plănuiam să obțin prim munca asidua: bani.
Am tresărit când cineva din spate a claxonat lung. Semaforul se făcuse verde, motocicleta nu mai era în fata mea. Am pornit mașina și am virat la dreapta.
L-am lasat pe Davis în capătul străzii. După ce a coborât și am pornit din nou la drum, Victoria a oftat lung.
-Doamne, tipul asta e incredibil, murmura ea visătoare.
-E un vierme, am scrasnit printre dinti.
-Poate, dar arata bine.
-De ce nu ai acceptat să mergi cu el la balul de Craciun când te-a întrebat, dacă îți place așa mult de el? Am întrebat frustrat dar și curios de raspun.
Trecuseră câteva săptămâni de atunci. Victoria îl refuzase în aceeași dimineața pe Milan Petrov, dar o făcuse numai din cauza mea. Știa ca i-aș rupe picioarele mai repede decât să o văd plecând la brațul inutilului aluia. În privința lui Davis nu spusesem nimic, îl refuzase din proprie inițiativa.
Știam, chiar și atunci, ca sora mea avea ambiții înalte și determinare putina. Avea să reușească în viața, dar luând-o pe scurtatura. Milan era scurtatura perfecta pentru ea. Probabil îmi purta putina pica pentru ca îl refuzase atunci.
-Cum să îți explic, Killian? Sunt unii bărbați cu care trebuie să îți petreci timpul, pentru ca te ajuta la imagine. Asta e Matt, îmi spuse referindu-se la căpitanul echipei de fotbal cu care se harjonea de luni de zile. Sunt alții buni pentru viitor, așa ca Milan. Și mai sunt cei precum Davis: minunat pentru distracție, dar îngrozitor pentru reputație. Nu vreau să merg cu Davis la balul de Crăciun. Nu m-ar ajuta nici la imagine, nici nu ar fi o pârghie pentru viitor.
Știam să citesc printre rânduri. Sora-mea voia să i-o tragă lui Davis și să-i dea flit. În mod ciudat, nu m-a deranjat asta. Știam ca, dacă Victoria voia ceva, Victoria avea să obțină acel ceva la un momendat.
La fel și eu. Urma să fiu foarte bogat, foarte important și foarte puternic. Era un fapt.

Arzi #2 (seria Anonymous Society)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum