Arzi #2 (seria Anonymous Society)

23. Minuni și alte pacate

          Killian

          Ceremonia de cununie a fost de rahat, dar Jules arata intr-un mare fel imbracata în rochia aceea cu umerii goi și mâneci bufante care o făceau să para desprinsa din povesti.
          Mai devreme, când am ajuns alături de Julie și James, mama ne-a intampinat cu un zâmbet larg și o veselie falsa. Încerca să se comporte de parca nu se întâmplase nimic cu o zi în urma. La fel și tata. Singura persoana care mi-a evitat privirea a fost sora mea.
          Jules era atât de frumoasa încat de fiecare data când mă uitam la ea mă dureau ochii. Nu puteam nici macar să clipesc, mă chinuiam din toate puterile să-i rețin fiecare detaliu al fetei, fiecare zâmbet pe care i-l arunca lui James și fiecare privire cu care mă fericea.
          Imediat după ceremonie, simteam nevoia să vomit. Noul sot al surorii mele, Andrew, parea al dracului de fericit ca se insurase cu ea și chiar ar fi putut să fie fericit, numai ca el nu știa ceva ce eu știam. Victoria era o marioneta în mâinile mamei. Bietul Andrew n-avea să stie ce l-a lovit.
          În continuarea programului, Julie mi se parea rupta din alta lume. Ori eram încă mahmur, ori avea pana și o aura care o invaluia de parca era un afurisit de înger, unul adevărat.
          Ceremonia s-a ținut in grădina plină cu flori de toamna a restaurantului în care avea loc petrecerea. Imediat după ce proaspeții însurăței au fost declarați în mod oficial căsătoriți-încă nu eram sigur dacă îmi e sau nu mila de idiot- am fost poftiți politicos să intram în restaurant, acolo unde am fost conduși fiecare la mese.
          Am urat fiecare clipa din ceremonie. Am urat și mai mult sala de bal. Sincer să fiu, m-a enervat chiar și James care s-a bucurat vazand atâtea flori și baloane. Singura mea consolare era ca Jules nu parea ca agrează toată șandramaua mai mult decât mine. Apoi, bineînțeles, m-am simțit ca ultimul tâmpit pentru ca am gândit așa ceva. O luasem în celălat capăt al continentului ca să mă bucur de nefericirea ei?
          De dimineața de când îi dădusem rochia abia dacă schimbaserăm doua cuvinte. Mă purtam ca un mitocan atât cu Jules, cât și cu James si plănuiam sa schimb asta. Dar mai intai...
          -Mă întorc imediat, am murmurat în doi peri înainte de a sari de pe scaun în mijlocul valsului mirilor.
          Singurul motiv pentru care nu am scurtat drumul pana la bar prin mijlocul ringului de dans a fost ca nu voiam să apar în pozele și filmările lor de nunta. Atât și nimic mai mult!
          -Bourbon, am lătrat peste tejghea. Sau whisky. Orice are suficient de mult alcool încat să poata anestezia un cal.
          Barmanul s-a uitat la mine de parca aveam doua capete și amandoua seci, dar a avut destula minte încat să nu îmi puna la îndoială cererea. Câteva clipe mai tarziu dădeam pe gat alcoolul tare și savuram din plin arsura din gat.
          -Killian? Am auzit în spatele meu o voce stridenta, chiar înainte de a simți o mana pe umărul meu.
          Am sărit cât colo, scuturandu-mă de atingerea nedorita. M-am întors încruntat, pornit sa mă iau la harta cu oricine se afla în spatele meu, dar m-am oprit la timp. M-am holbat clipe bune la femeia aia. Par ciocolatiu, ochi de culoarea alunelor prăjite, buze ferme si bine conturate. Îmi parea dureros de cunoscuta. Revelația m-a lovit în același timp în care mi-a spus cine e.
          -Sunt Sarah, a suras larg. Mi s-a părut ca te văd și am vrut să vin să te salut.
          -Sarah, am expirat lung, cercetand-o cu atenție. Eram cât pe ce să nu te recunosc.
          Și pe buna dreptate!
          Ultima data când o văzusem pe Sarah, în vara în care am terminat liceul, era o rățușca cea urata moderna, cu aparat dentar colorat, sani aproape inexistenți și pic de culoare. Sarah era cu un an mai mare decât mine și Victoria, dar fusese prietena ei cea mai buna încă din scoala elementara. E posibil să fi fost îndrăgostită de mine în adolescenta și e posibil să mi-o fi tras cu ea intr-o noapte când eram foarte beat. E posibil să nu.
          -Ce mai faci? M-a întrebat zâmbind larg. Pe unde locuiești? Nu te-am mai văzut de-o vesnicie!
          -Nu mă aduc drumurile prin oras prea des, am spus ridicând nepasator din umeri.
          -Nu spune asta, mă certa ea blând. Toate drumurile duc acasă, mai devreme sau mai tarziu.
          -Lasa asta, am pufnit dându-mi ochii peste cap. Tu ce mai faci? Arati minunat, apropo!
          -Mulțumesc, mi-a zâmbit ea inclinandu-și puțin capul. O duc bine, Slava Domnului. Mă bucur ca am putut ajunge la nunta Victoriei, eram cât pe ce să o ratez?
          -Huh? Am indrugat pe jumătate absent.
          Privirea mi-a fost atrasa de masa la care îi lăsasem pe Julie și James. Amandoi se uitau lung la mine, apoi James a sarit în picioare și i-a spus ceva lui Julie, iar ea a incuviintat dand din cap, i-a zâmbit și i-a netezit o suvita de par.
          -...din spital, concluziona Sarah orice naiba spusese  acolo.
          -Scuze, am murmurat intorcandu-mi privirea spre ea. Ce spital?
          -Fiul meu, a spus uitându-se ciudat la mine. Îți spuneam ca doar ce ne-am externat din spital după o bronșita urata.
          -Oh, îmi pare rau. Nu știam ca ai un fiu, am spus lăsându-mi ochii spre mana ei stângă pe care trona o verigheta de toată frumusețea, asortată cu un inel de logodna ce parea foarte scump. Sau ca ești casatorita, am adăugat apoi.
          -M-am măritat acum cinci ani, îmi spuse zâmbind larg. Ti-am trimis o invitație la nunta, Killian.
          -Probabil s-a pierdut la posta, am spus ridicând din umeri. În orice caz, mă bucur pentru tine, Sarah. Și mă bucur ca te-am văzut și ca...
          -Killian!
          M-am înecat cu restul cuvintelor de bine pe care voiam să i le urez lui Sarah. Serios, mi-au rămas în gat când vocea pe jumătate furioasa, pe jumătate iritata a lui Julie mi-a ajuns la urechi. Apoi am văzut-o, pasind pe langa Sarah pe care o ignora sistematic.
          -Jules? Am clipit eu buimac.
          -Oh, mima ea surprinderea, cu ambele sprâncene ridicate. Îți amintești și cum mă cheamă!
          Mi-am dat ochii peste cap.
          -Termina cu prostiile, bineînțeles ca îmi amintesc cum te cheamă! Am pufnit cu o aroganta total nejustificata.
          -Aha, mai comenta ea. Nu mă prezinți? Mă întrebă uitându-se fix la mine, fara să clipească, în timp ce făcut semn cu capul în stânga ei, spre Sarah.
          Am inghitit în sec. Julie avea chef de cearta, după câte îmi dădeam seama. În mod normal m-ar fi excitat la culme să o văd atât de teritorială, dar dacă mă gândeam la locul în care eram, nu parea o idee prea buna în acel moment. Ba nu, parea o idee groaznica!
          -Julie, aceasta este prietena Victoriei, Sarah. Îmi cer scuze, Sarah, nu îți știu numele de după căsătorie, am specificat apăsat, uitându-mă sugestiv la însoțitoarea mea războinică. Sarah, ea este Julie Hearbell.
          -Victoria nu mi-a spus ca ai o iubita, chitai Sarah zâmbind larg și se întoarse spre Julie. Îmi place la nebunie rochia ta!
          -Mersi, dar nu e a mea, i-o trânti Sarah artagoasa. Și nici Killian nu are o iubita, cel puțin nu sunt eu aia. Eu sunt dădaca!
           -A cui? Întrebă biata Sarah încurcată.
           -A lui James, am lătrat uitându-mă încruntat la Julie. Știi ce, Sarah? N-are importanta. Scuza-ne puțin, bine?
           Am trecut printre cele doua, prinzând-o pe Julie de mana și trăgând-o după mine spre ringul de dans. Nu mai erau decât doua cupluri care dansau, dar nu dădeam doi bani pe asta. M-am oprit în mijlocul spațiului liber și am răsucit-o spre mine. S-a izbit de pieptul meu și i-am prins talia cu o mana, lipind-o strâns de mine.
          -Killian, a șuierat printre dinti incercand discret să mă împingă. Ce crezi ca faci?!
          -Dansez, am lătrat muscand aerul. Nu asta fac oamenii la nunti?
          -Ba da, dar nu cu persoane pe care le ignora sistematic de doua zile încoace! Serios, Killian, nu vreau să dansez cu tine!
          -Nu te-am întrebat.
          Am tras-o după mine, forțând-o să-mi urmeze pașii. Nu era o lupta dreapta și eu o știam. Aș fi putut să o ridic pur și simplu de la sol și să mă învârt cu ea pe ringul de dand pana a doua zi dimineața, dar voiam să coopereze. Nu, ceea ce voiam era să o înghesui intr-un colt și să i-o trag, dar asta trebuia să mai aștepte puțin.
          -Te comporți ca un ticălos, imi atrase ea atenția. Nu, scuze, m-am exprimat greșit. Ești mai ticălos decât de obicei!
          -Mulțumesc, Jules. De obicei sunt așa când sunt forțat de împrejurări. Se numește spirit de autoconservare!
          -Nu încerca să îți justifici comportamentul de rahat, marai sfredelindu-mă cu ochii ei care păreau mult mai albaștrii decât de obicei din cauza machiajului. Sunt perfect de acord ca familia ta e îngrozitoare, dar asta nu îți scuza atitudinea.
          -Jules, scuza-mă ca spun asta, dar habar n-ai ce spui acolo, am pufnit eu. Știi cât îmi ia de obicei să mă simt din nou ca un om după o interacțiune cu familia mea minunata? Cam o saptamana.
          Ceva în ochii ei s-a schimbat. Oh, încă era furioasa, dar mai era ceva acolo. Când a vorbit, vocea nu i-a mai sunat ca un marait.
           -Pot să înteleg asta, Killian, m-a asigurat ea. Dar noi eram chiar aici, știi? James și cu mine? Gata să facem pe clovni ca să te binedispunem? James plănuia să puna în scena un spectacol de magie pentru tine, iar eu... nici nu mai contează ce voiam să fac eu. Însă tu ai ales să ne lasi singuri la hotel și să te imbeti. Tu ai ales să ne ignori încă de dimineața. Tu ai ales să te ridici de la masa ca să stai la povesti cu... femeia aia!
          -Bine, am pufnit iritat. În primul rând, v-am lasat singuri la masa pentru ca aveam nevoie de o băutură, nu ca să stau la povesti cu femeia aia. Mi se pare mie sau ești puțin geloasa, Jules?
          S-a oprit ca trăsnită în loc și s-a holbat la mine. Mă privea de parca nu-i venea să creadă ca spusesem așa ceva. Poate sărisem puțin calul. Am clipit inocent de câteva ori, asteptand.
          -Faci mișto de mine? A răsuflat prelung în cele din urma.
          -Nu, deloc.
          -Killian, pentru numele lui Dumnezeu, acum doua nopți m-am... am făcut sex! Bineînțeles ca sunt geloasa, ce naiba?!
           Să spun ca m-a surprins mărturisirea ei? Să spun ca am avut impresia ca barmanul îmi pusese droguri în băutură și aveam halucinații? Să spun ca pentru mai bine de jumătate de minut n-am putut nici să mă mișc, nici să respir?
          -Scuze, a murmurat Jules în cele din urma, vazand ca nu spun și nu fac nimic. N-ar fi trebuit să spun asta. Știu ca n-am nici un drept să ...
          N-a mai vorbit. N-a mai putut să o facă, pentru ca mi-am venit în fire și m-am năpustit asupra ei. Am prins-o de fata cu ambele mâini și am sărutat-o, impingandu-mi limba în gura ei de parca acolo era elixirul vieții. A suspinat lung și s-a prins cu mâinile de soldurile mele. Habar n-am pentru cât timp ne-am sărutat în mijlocul ringului de dans, dar știu sigur ca atunci când m-am tras puțin înapoi și m-am uitat la ea, avea ochii sticloși și parea cel puțin surprinsă.
           -Ce faci, Killian? M-a întrebat de-a dreptul buimacita.
           -Habar n-am, i-am mărturisit în soapta, lăsându-mi mâinile să alunece peste umerii și spatele ei.
          Am tras-o din nou spre mine și mi-am asezat bărbia pe creștetul capului ei. Era prima oară de când ajunsesem în orașul ăla blestemat în care puteam să respir în voie, așa ca am închis ochii și am respirat.
          -Hei! A răsunat vocea lui James.
          Și eu și Jules ne-am răsucit spre el exact la timp cât să îl vedem alergând spre noi. Jules a sărit înapoi exact când James mi-a sărit în brațe. L-am prins cu o secunda înainte să cădem amandoi.
          -Woah! Am pufnit impleticindu-mă un pas înapoi. Ce faci, puștiule? Vrei să ne spargem capetele?
          -Julie mi-a promis un dans în trei, a ciripit el clipind nevinovat. Și îmi place melodia asta.
          Am schimbat o privire cu Jules. Îsi musca buza ca să nu izbucnească în hohote de ras. Mi-am dat ochii peste cap și i-am făcut semn să se apropie.
          -Bine, i-am zis apoi lui James, dar hai să ne intelegem din capul locului, James. Julie e partenera mea, nu a ta. E clar?
          -Discutabil, a mormait Julie cu jumătate de gura.
          Și-a asezat o mana pe soldul meu și una pe spatele lui James. Pustiul ne-a aruncat câte o mana peste umeri și ne-a tras spre el. Mă simteam ca la grădinița, când făceam cercul prieteniei sau alte porcarii asemănătoare.
          Nunta surorii mele, cea la care mă gandisem cu groaza, s-a dovedit tolerabilă, dacă nu chiar distractivă în compania celor doi. Înainte să plecam, spre miezul noptii, eram atât de relaxat și binedispus încat, atunci când Victoria a trecut pe langa mine, i-am urat casa de piatra.
          Ce prost am fost! Nu mi-a zis nimeni ca minunile nu țin mult și ca, după fiecare moment de respiro, urmează unul de foc?